De ce tot vorbim de relația parentală, de conexiunea cu băiatul sau fata noastră? De ce tot învățăm să ne jucăm, să petrecem timp cu ei, să îi ascultăm? Răspunsul e simplu. Niciodată nu a fost mai greu să fii părinte, din cauza ruperii noastre de instinct. Societatea a evoluat într-un fel care nu ține cont de faptul că relația părinte-copil este crucială pentru evoluția ei adevărată, cu bine și pace. Societatea ne desparte de copii, punându-i pe ei la creșă, grădiniță de la cele mai fragede vârste, iar pe noi, părinții lor, în job-uri de la 8-18 seara. Niciodată societatea nu a fost mai opresivă cu părinții ca acum. De aceea a apărut această sete de a înțelege despre copii și conectare, fiindcă în puținele ore pe care le petrecem seara împreună, de cele mai multe ori ne simțim copleșiți și obosiți. De aici atâta teamă de separare, de aici atâta gol interior și la părinți, și la copii, pe care fiecare încearcă să și-l umple așa cum poate.

Conexiunea cu copilul este pe cât de simplu de înțeles, pe atât de complexă și de complicat de pus în practică. Ce înseamnă în termeni simpli, să fii conectat cu copilul tău? Și cum poți face acest lucru în câteva ore pe zi și în weekend, tu, părintele, de multe ori cu golul tău interior după tine? În cei mai simpli termeni, înseamnă să îi arăți că îl iubești. Și asta arată așa:

• Să te bucuri de el și de prezența lui – să îi arăți această bucurie!
• Să lași la o parte – pentru un timp limitat – orice grijă ai avea legată de copil, de situația lui la școală/grădiniță, orice grijă legată de mâncat prea puțin/prea mult, de somn, de orice.
• Să îl privești cu zâmbet în ochi
• Să vă învoiți sau să chiuliți cu copilul de la școală o dată pe lună, o zi în care faceți cele mai frumoase lucruri pe care și le dorește el și nu sar din bugetul vostru
• Să petreci timp special cu copilul tău – 30-90 min pe săptămână, împărțite sau toate o dată
• Să încerci să te conectezi cu copilul și când stai la rând la supermarket sau la poștă, și când mergi cu el la toaletă
• Să îi arăți copilului că se poate baza pe NU-urile tale necesare

(Credit foto – Pixabay)

• Să nu vrei non-stop să îți repari copilul – adică poți să vrei să îl ajuți să funcționeze mai bine, însă numai după ce ai făcut cele de mai sus
• Să îi accepți trăirile și să nu le minimizezi.
• Să îți cauți copilul atunci când nu îl găsești! Adică: dacă simți că nu mai ai relația cu el apropiată, atunci curtează-l în felurile de care are el nevoie. Joacă-te cu el, lasă-l să te respingă, tu retrage-te puțin, dar nu pleca de tot, ci stai aproape! Fă tot ce am scris mai sus!

Iar dacă sunt printre voi părinți care nu se pot bucura de copiii lor măcar 30% din timpul petrecut împreună, atunci vă rog să mergeți să căutați ajutor. Fiindcă sigur nu vă puteți bucura de voi înșivă, sigur aveți răni sufletești care vă împiedică să faceți acest lucru.

Primul lucru sănătos pe care poate părintele să îl facă în relația dintre el și copilul său este să recunoască față de sine când are o dificultate de a-i arăta iubirea acestui copil. Nu e ușor, dar adevărul aduce multă ușurare în suflet și creează spațiu de vindecare.