…. a face celorlalți pe plac pentru a fi iubit?

Cine ai fi tu fără grija fără margini pe care o oferi celor din jur, de dimineața până seara?

Cine ai fi tu fără a-i asculta pe toți ceilalți pentru a le îndeplini nevoile, așa încât la sfârșitul zilei poate ai noroc să ai niște momente liniștite?

Cine ai fi tu fără a te scuza pentru orice? Pentru că zâmbești sau pentru că nu zâmbești, pentru că greșești, sau pentru că ești prea perfect/ă, sau poate pentru propria ta existență?

Cine ai fi tu fără dimensiunea ta de a fi o persoană fascinantă? Încă nu m-am dumirit dacă unii oameni sunt fascinanți pentru că așa se nasc, sau pentru că au muncit mult la asta încă de când erau copii. Mai există un fel de a fi special, după care toată lumea tânjește…Dar pe acela vi-l zic la sfârșit.

Cine ai fi fără dorința de a avea tot mai mult? Fără teama de a nu a avea suficient, fără planuri nesfârșite de a avea un viitor asigurat?

Cine ai fi tu fără nevoia aproape organică de a fi pe primul și singurul loc? Fără nevoia de a nu împărți succesul? De a fi the one and only, pentru a fi sigur că ești special și iubit?

Cine ai fi fără impulsul de a critica – pe ceilalți și pe tine? Fără nevoia de a judeca cu asprime – pe ceilalți și pe tine?

Cine ai fi tu fără rigiditate? sau fără permisivitate?

Cine ai fi tu fără iluzia că ești puternic și poți face ce vrei, oricând vrei și că ai pe oricine la picioarele tale?

Cine ai fi tu fără nevoia de a controla persoanele și acțiunile lor pentru ca, la sfârșitul zilei, tu să fii în siguranță că e totul bine?

Cine ai fi tu fără să tragi de tine? Fără să te angrenezi în tot felul de task-uri, pentru a fi sigur că ești văzut?

Cine ai fi tu fără să îți faci rău? Cu substanțe sau fără, mâncând prea mult sau deloc, făcând lucrurile, activitățile cele mai extreme și periculoase, pentru….a simți ceva? Sau poate chiar pentru a simți că ești viu?

Cine ai fi tu fără rolul pe care îl joci cel mai mult, în toate dimensiunile vieții tale?

 


 

Ai fi liber. Dar mai presus de asta, ai fi liber să fii TU. Acel TU pe care poate nici nu o/îl cunoști și de care nu îți vine să te apropii fiindcă e mult prea înspăimântător contactul cu acea ființă. E ființa care nu te lasă să te bucuri de viața pe care ți-ai construit-o. E ființa care îți amintește depresia pe care o ai în tine, suferința, anxietatea și teroarea neexprimate. E copilul ăla mic și singur care nu vrea decât o persoană lângă el – pe TINE!

Ai fi liber să fii tu cu tine…

 

holding-1176547_960_720(Credit foto –Pixabay, John Hain)