Acum câțiva ani am avut bucuria să fiu la conferința Dr. Kent Hoffman și să îl ascult cum povestea despre ce se întâmplă cu ființa umană atunci când nu se simte iubită. Povestind de traumele de atașament, el spunea că toate ființele umane au nevoie de următorul mare “DA”, nu de “POATE”, sau de “NU STIU ACUM” la următoarele trei întrebări:

1. Ești acolo pentru mine?

2. Contez suficient pentru tine să mă pui pe locul 1 când am nevoie de tine?

3. Contez cu adevărat pentru tine?

 

Iar răspunsurile de care bebelușul și copilul au nevoie sunt:

1. Da, sunt aici PENTRU tine. Adică sunt disponibil, în cea mai mare parte a timpului, îți ofer atenția mea.

2. Da, contezi mult pentru mine, așa încât eu acum sunt aici CU tine și am grijă de tine, îți accept trăirile tale și le conțin.

3. Da, contezi cu adevărat pentru mine, așa încât sunt un părinte prezent și când mă uit la tine, mă bucur că exiști și te văd. Mă bucur că exiști pentru tine, nu pentru mine. Mă bucur că exiști așa cum ești tu, nu așa cum mi te-aș dori eu. Mă bucur și văd că noi doi avem un sine separat.

 

Cred că e cea mai frumoasă descriere a nevoilor de atașament ale ființei umane pe care am citit-o vreodată. Simplă, care mie mi-a mers la suflet.

 

Iar acum câteva zile, un tată mi-a relatat următoarea poveste, un dialog dintre copiii lui, pe care mi-a dat permisiunea să vi-l scriu și vouă aici.

max-goncharov-E77RZ6HJ0i8-unsplash

O poveste adevărată despre relațiile dintre frați

 

Seara, la culcare, copiii își spun:

– Pe mine tati mă iubește mai mult. Mult mai mult decât pe tine.

– Scuze, dar pe mine mă iubește mai mult.

– Păi, când aveam timp special noi doi, eu l-am pus să îmi zică că pe mine mă iubește. Și a zis! Dar, scuze, se și vede că mă iubește mai mult.

– Și cu mine a făcut la fel. Ia uită-te la mine, tati! Uite, se vede în ochii lui că mă iubește cel mai mult.

– Și acum uită-te la mine! Ba uite, pe mine mă iubește cel mai mult!

S-au rostogolit apoi în pat și au început să râdă, alături de “cel mai denaturat tată din lume care le spune fiecărui copil în parte, pe ascuns, că el e copilul preferat!” Cum a reușit acest tată să le dea fiecăruia dintre ei sentimentul că e atât de iubit? Nu luați în seamă acel “preferat” – el înseamnă, de fapt: “Mă simt atât de iubit, încât aș putea fi preferatul lui tata!”

Fiecare din cei doi copii spunea, convins, că se simte cel mai iubit. Tatăl se amuza și era și ușor stânjenit. Însă știa că făcuse o treabă bună în a le arăta copiilor că sunt iubiți.

Același tată îmi povestea că dialogul se schimbă la 180 grade în perioadele în care e mai absent din relația cu ei. Adică fiecare dintre ei îi reproșează că îl iubește pe celălalt mai mult! Cu alte cuvinte, atunci când cele trei nevoi de atașament despre care povestea Dr. Kent Hoffman mai sus nu erau îndeplinite la fiecare din cei doi copii, ei nu se mai simțeau iubiți.

 

Despre Workshopul Rivalități între frați

Rivalitatea-FB

Unul din workshop-urile mele de suflet, Rivalitățile dintre frați reprezintă un curs în care am urmărit să dau părinților și instrumente, și înțelegere a felului în care funcționăm noi, ca ființe umane. Cum ne simțim iubiți de mama și tata, cum nu ne simțim iubiți. O clientă îmi povestea mai demult cât de mult îi displăcea când părinții ei povesteau despre cele două fete ale lor folosind cuvântul “Copiii”. Nu Andra și Alina, ci “copiii”.

În acest curs vom lucra și vom simți cum avem nevoie să nu ne simțim numiți “Copiii” de către părinții noștri. Sau “băieții”, sau “fetele”. Adică nu ne face bine să fim văzuți mereu laolaltă. Ci avem nevoie să ne simțim Andra și Alina. Vom învăța și vom simți cum au nevoie copiii noștri, frați și surori, să le arătăm iubirea. Și, ceea ce poate vă va dezamăgi puțin, nu sunt sigură – vă voi spune că e mai important să ne uităm la fiecare copil în parte, să îi avem pe fiecare dintre ei în minte și în suflet, și abia apoi relația lor fraternă, cu rivalități în ea, mai mici sau mai mari. Cu alte cuvinte, ființa mai întâi, apoi relația. Ca să nu uite de ei înșiși și să se piardă în relații. Relația e o consecință. Dar, sigur că ne vom uita și la ea!