Sunt momente în care copiii nu mai simt iubirea pe care o au în jurul lor. Acest lucru se întâmplă fie pentru că mama, tata sau sora / fratele nu o mai arată, fie pentru că duc ei cu sine niște poveri emoționale care îi împiedică să mai simtă sau să vadă iubirea. Iată un copil trezit de dimineață, cu sentimentul că ziua care începe va fi una în care el nu va fi văzut.

– Vreaaaaau apăăă! Acuuum!

– Sigur, mami. Acum ți-aduc.

– Nu din aia de la filtru! Mamă rea, de ce stai lângă cartea mea? Nu mai pooot! Dă-mi cerealele o dată!

Sora ei mai mare încearcă să nu se supere, să îi înțeleagă trăirile. Cumva a contribuit și ea la stările surorii ei de-a lungul timpului. Încearcă să fie o soră bună. Mama vede tot. Apoi îi spune fetiței mici:

– Hai afară, scumpa mea, să te dau în leagăn și să îți spun o poveste, vrei?

– Da, dar să fie lungă!

În ultima vreme, așa procedase mama ei când o vedea deconectată. O lua deoparte și îi oferea atenție și conectare și îi spunea povești. Penultima oară fusese o poveste despre o fetiță care își dorea să devină unicorn. Iar ultima poveste era despre un pui de pisică care și-a pierdut mama și se întâlnește cu multe alte animale care vin împreună cu ea să o caute. Ajunse în leagăn, fetița se simți dintr-o dată relaxată.

 

mother1

 

– Nu vreau poveste, vreau joc!

– Bine. Hai să te dau în leagăn. Iar dacă leagănul ăsta nu ascultă, o să îl cert.

– Daaa! Să îl cerți tare!

– Perfect! Uite, deja nu mă ascultă! Se învârte, în loc să se dea drept, așa cum îi ordon eu!

Fetița râdea deja, în timp ce mama îi răsucea leagănul.

– Dă-i amendă, mami!

– Aaaa, asta e o idee foarte bună! Leagănule, acum primești o amendă de 100 de dolari!

– Nuuu! de 100 de milioane și de catralionae de dolari și de euro și de lei! continuă fetița însuflețită.

– Daaaa! Exact. Hai, scoate banii!

– Poftim, bâigui leagănul cuprins de teamă.

– Mulțumesc, îi răspunse mama cu o privire triumfătoare. Acum ia-i tu, iubita mea. Ce luăm cu ei?

– Păi o să cumpărăm o fermă!! cu un pământ până în Chitila. Și cu 100 de cai și cu 10 ponei. Și eu îi călăresc în fiecare dimineață și în fiecare seară. Și dacă nu vor să doarmă, îi iau la mine în pat!

– Daaa!

– Și mai iau și vaci și oi și purcei și găini! Și dacă se plânge cineva că fac zgomot, îl închidem la pușcărie!

– Fix așa facem, fetița mea.

Fetița surâdea. Mama era și ea bucuroasă că se reapropiase de fetița ei. Cât de puțin a avut ea nevoie pentru a se simți iar în contact cu sine și cu iubirea din jurul ei. Jocul este al treilea limbaj natural al copiilor, după priviri și mângâieri. Abia după aceea urmează limbajul verbal. Da, jocul și poveștile au ajutat-o pe fetiță, fiindcă iubirea unui părinte ajunge mai rapid la copil când ei se joacă. Cât despre supărările care vin de la surioara mai mare, mama are un plan și pentru supărări, și pentru relația fetițelor.