Copiii vor de multe ori să ne arate cât de minunați sunt: atunci când reușesc ceva pentru prima oară, atunci când sunt mândri de o pictură pe care au făcut-o, de un nou pas de dans. Dar ei vor să ne arate și despre lumea desenelor animate sau a personajelor din online pe care le urmăresc. Majoritatea dintre noi suntem deschiși mai degrabă către prima situație, pentru că a doua, spunem noi, nu face parte din ….lumea reală. Însă, pentru copii desenele sunt un lucru plăcut și de suflet, fiindcă ei trăiesc poveștile!
Ați observat cum în acele momente în care copiii se uită la desene animate ne spun: “Mami, vii și tu?” sau “Tati, ai văzut ce fel i-a zis Jack Piratul lui Hook?” Pare că nimic nu îi face pe copii mai fericiți când se uită la TV decât atunci când privesc împreună cu părinții! Ne vor lângă ei chiar și atunci când am putea crede că le e bine să stea singuri. Dacă e să mă gândesc bine, și eu prefer să fiu cu cineva când mă uit la un film. Așa că îi înțeleg.
Recunosc că de multe ori, timpul pe care ei îl petrec la TV, eu îl folosesc făcând treburi pentru casă sau scriind. Și acum, după atâția ani, copiii mei vor să privim împreună. Când vor să îmi arate ceva, mă duc, încerc o reconectare destul de penibilă, după părerea mea, zic un “Aaaaaa, uau”, stau 1 minut, apoi mă întorc la ale mele. De fiecare dată mă simt ușor vinovată când fac asta, însă tot fug repede de la ei. Iar copiii simt clar că nu am disponibilitate pentru ei. Singurele momente când mă uit la TV cu copiii sunt serile noastre de film o dată pe săptămână și timpul special (acel timp în care eu fac tot ce vor copiii), când mă uit și particip direct la ceea ce privește copilul meu.
Știu că vă întrebați cât timp se uită copiii mei la TV și dacă eu sunt de acord cu ecranele. Răspunsul este că da, sunt pentru a avea acces la tehnologie, pentru că le place și pentru că au prieteni cu care simt nevoia să vorbească despre serialele și jocurile lor preferate. Încercăm să avem 3-4 zile pe săptămână fără ecrane și de cele mai multe ori, reușesc să monitorizez ceea ce privesc – aici mă refer la Yuri, băiatul meu de 10 ani, care face năzdrăvănii și încearcă să mă păcălească :-))). De-a lungul timpului, am făcut trei pauze de câte o lună fără ecrane, pentru a ne regăsi în perioadele în care am exagerat cu tehnologia. Astfel, am un istoric destul de bogat în relația cu ecranele!
Desigur, nu mă simt extrem de vinovată că nu stau mereu cu ei la TV, fiindcă sunt și eu om și am nevoie de clipe pentru mine. Însă, am observat cât de fericiți sunt copiii atunci când privesc serialul lor preferat lângă ei. De aceea, m-am bucurat de colaborarea cu Disney Junior, canalul nostru TV preferat unde eu și fetele suntem fani ai Prințesei Sofia, Doctorița Plușica, Garda Felinelor. Disney Junior își propune să ridice în rândul părinților conștientizarea importanței privitului împreună la desene animate. Și mărturisesc că acum, scriind acest articol, simt cum îmi doresc ca în această vacanță să mă uit mai mult cu copiii, atunci când au program de TV.
Beneficiile timpului petrecut împreună privind desenele lor favorite sunt următoarele:
- În primul rând, păstrăm conectarea pe care o aveam unul cu celălalt înainte de a privi desenul. Ați observat cu toții deconectarea pe care copiii o simt atunci când se uita singuri la TV? Fiind alături de ei și urmărind programul îmăreună, rămânem conectați și e mai ușor să închidem televizorul după aceea. Dacă nu putem sta la tot desenul cu ei, ar fi minunat dacă am ajunge cu 15-20 de minute înainte să se termine programul pe care îl urmăresc.
- Pe noi, serialul Doctorița Plușica ne-a ajutat mult cu teama de doctor. Fiindcă Plușica este o fetiță curajoasă, care inspiră pe alți copii. Plus că are și mesajul bun pe care îl dă copiilor încă de mici, că există oameni de culori diferite față de a lor, oameni la fel de frumoși și talentați ca și ei. Aici, eu vreau să îmi exprim admirația pentru filmele Disney, care toate au mesaje bune și care, în ultimii ani au reinstaurat puterea fetițelor, transformându-le din fetițele cuminți și submisive care așteaptă, în fete războinice, care protestează atunci când trebuie și care nu mai așteaptă salvarea de la altcineva și își caută singure calea.
- Le cunoaștem lumea aceea a lor, a copiilor, cu eroii preferați din filmele lor, lume pe care o pierdem pe măsură ce copiii se fac mari.
- Șansele de a rămâne conectați cu copiii noștri și de a avea acces la lumea lor atunci când pășesc în preadolescență sunt mult mai mari, deoarece se crează acel obicei de a fi împreună în fața ecranelor. Sunt sigură că mulți dintre noi, văzând programele TV pe care le urmăresc copiii mai mari, își spun că ele sunt pierdere de timp. Dar, cu toții știm că pentru ei, aceste programe reprezintă o parte a lumii lor interioare. Respingându-le și necunoscându-le, ei ne vor exlude din această parte a vieții lor. Iar nouă ne va fi dor de ei în totalitatea lor…
De aceea, haideți să privim împreună cu ei! Pentru a mări șansele de a rămâne conectați cu ei și în adolescență! Iar de sărbători, să deschidem cu copiii de 3-7 ani canalul Disney Junior și să trăim poveștile minunate alături de copii. Mulțumesc, Disney Junior, pentru această conștientizare!
Ce te mai iubesc eu pe tine!!! Era cea mai mare frustare a mea, ca las copilul la desene.
Am vazut si eu ca vrea sa ma uit cu ea, dar ma coplesea vina si nu o puteam accepta.
Iti multumesc mult!
Articolul tău este foarte drăguț, ca altfel toate articolele de pana acum. Totuși, eu mă simt vinovata dacă las copilul la televizor, cred ca e mai important sa te conectezi cu el făcând alte activități utile pentru el. Dacă știe sa citească, cred ca mai degrabă trebuie îndrumat sa lectureze. Eu am observat ca în zilele în care se uita la desene este mai nervoasa și mai puțin atenta la teme. In locul desenelor animate, am început sa-i pun filme adecvate vârstei, pe care le urmărim în familie. Am observat ca și pt ea și pt noi e mai bine.