Se vorbește mult despre abuzul sexual în ultima lună – și în online, și în celelalte canale media, și în casele oamenilor. Ceea ce li s-a întâmplat fetelor din Caracal ne-a zguduit pe toți – toți ne gândim că li se poate întâmpla și copiilor noștri (atenție, nu doar fetelor, așa cum se crede), toți ne simțim neprotejați. Povestind cu moașa Georgeta Mușat zilele trecute, care este și mamă, și bunică și sufletul asociației Totul pentru tine și copilul tău, am hotărât împreună să scriu acest articol despre ce fel de atingeri față de copil sunt permise și nepermise în sânul familiei. Sau, în limbajul copiilor, care atingeri sunt bune, și care sunt rele. Și care sunt confuze.
Despre cum le povestim copiilor despre acest fel de atingeri, voi reveni cu un articol separat, azi îl scriu pe cel pentru părinți.
De la cele mai fragede vârste ale copiilor ne e apropiați de ei. Vrem să îi giugiulim, să îi folmotocim, sau să îi pupăm. Problema este că atunci când sunt mici, copiii nu ne spun niciodată cât și ce le place din felul în care îi drăgălim. Însă, dacă suntem atenți la limbajul lor non-verbal, ne putem da seama. Bebelușul își poate ridica mâinile în sus, își ferește privirea, se încordează, sau chiar plânge dacă nu îi place cum îl mângâiem sau drăgălim. Acestea sunt semne că trebuie să ne oprim. Despre pupatul copiilor pe buze de către părinți s-a scris multă literatură, unii psihologi fiind pro, alții contra. Personal, eu nu sunt de acord cu pupatul copiilor pe gură. Referitor la ceilalți membri ai familiei este un NU categoric la pupatul copiilor pe gură.
Este important să înțelegem noi, adulții că orice copil are dreptul la corpul său. Are dreptul să simtă senzații stranii când îl mângâiem, când îl pupăm sau când îl luăm în brațe și de aceea să nu îi placă. Nu trebuie să o luăm personal. E important să cunoaștem aceste lucruri și să fim informați. Spre exemplu, mama are copilul în brațe, iar o cunoștință îl ciupește de “pulpițele grăsuțe”. Cu drag îl ciupește, așa spune. Copilul se întoarce cu fața către mamă, semn că nu îi place și așteaptă ca mama să facă ceva. Ei bine, în acel moment mama trebuie să îi spună cunoștinței că nu mai vrea să i se atingă copilul așa. Să îi explice că ea își dorește să își educe copilul să își cunoască și să își valorizeze corpul și că nu are nimic de a face cu intențiile bune ale persoanei.
Nu mai vorbesc despre cât de greșit este să tot descriem corpul copilului în termeni precum cei de mai sus. Despre cât de principial greșit, de lipsit de respect este să tot conversăm despre corpul copilului, de parcă este obiectul nostru de studiu…
De multe ori copiii mei nu vor să îi mângâi în anumite momente – când mă simt vinovată pentru o greșală pe care am făcut-o în relația cu ei. Sincer uneori mi-aș dori o îmbrățișare atunci când am greșit, ca să mă simt mai bine. Am scris-o franc, ca să vedeți cât de egoist este, cât de lipsit de considerare față de copil este acest lucru, pe care știu că îl facem mulți dintre noi. Însă mă scutur repede – este egoist din partea mea să cer ca ei, supărați pe mine fiind, să mă consoleze oferindu-mi brațele lor, sau dându-mi ocazia să îi îmbrățșez eu. Cu alte cuvinte, să își sacrifice corpul lor, care mă respinge în acele momente, să treacă peste ceea ce simt ei emoțional și senzorial față de mine.
Ce NU se face de către membrii familiei (nu mai zic de cei din afara ei)
- Nu se ciupesc copiii în general – ciupitul e agresiv, punct.
- Nu se lovesc în joacă cu palma la fund, nu li se dau chiloțeii jos “în joacă”, ca și cum am zice “măi năzdrăvane mic”, sau “las că-ți dau eu ție[“
- Nu li se ating sânii fetelor care înfloresc în pubertatea lor
- Nu se pupă pe gură
- Nu se gâdilă copiii – știu, știu că e un limbaj de iubire aceptat și răspândit în societate, însă citiți aici mai multe despre gâdilat. Chiar dacă râd, copiii nu își pot controla reflexul de râs, așa încât nu ne dăm seama dacă își doresc gâdilatul nostru sau nu. Este posibil să își dorească mai tare interacțiunea și apropierea fizică cu noi, decât gâdilatul.
- Nu mai vorbesc de atingeri în zonele genitale, de răsfirat părul unui copil într-un mod senzual, de priviri senzuale adresate copiilor.
Copiii au nevoie de atingeri bune, protective, de îmbrățișări care le oferă protecție, siguranță și iubire. Și la adolescență copiii vor să fie ținuți în brațe! Ori de câte ori suntem în dubiu dacă felul în care ne apropiem de ei e bun sau nu, citim limbajul non-verbal al copilului. Vedem dacă mai vrea acel fel de mângâiere. Știm despre următoarele lucruri că reprezintă contact bun:
- Joaca fizică de orice fel, atunci când se respectă atingerile bune
- Jocurile de tipul capul la cutie,
- Cititul cu copilul în brațe. Statul cu copilul în brațe atunci când ne uităm la un film. Statul cu copilul în brațe punct.
- Luatul copilului demânuță, atunci când el vrea.
- Multe altele pe care le știți și voi și simțiți că sunt bune.
Revin cu un articol despre cum să vorbim cu copiii despre atingeri bune și atingeri rele. În poza de mai jos îmi place felul acestei atingeri a mamei – are multă iubire, respect și protecție.
Photo by Alex Pasarelu on Unsplash
Leave A Comment