Una din trei femei din lume a trăit violența fizică sau sexuală, conform unui raport ONU. Sigur că această violență vine din partea unui bărbat din mediul apropiat al femeii, cel mai adesea din familie. Acest lucru este contrar așteptărilor pe care femeia le trăiește în mod profund, și anume că un bărbat protejează o femeie. Femeia caută în primul rând protecție și siguranță la un bărbat, care, da, în termeni profani arată: înălțime peste 1.70 și situație materială bună. Însă în adâncul ei, femeia caută protecție și siguranță, și fizică, și emoțională! Iar dacă nu le găsește, relația moare. Dacă găsește opusul, adică violență și lipsă de protecție, încrederea în bărbați moare și ea.

Un bărbat care lovește o fată sau femeie fizic sau emoțional a fost el însuși crescut de o mamă care nu l-a iubit cum avea nevoie sau de un tată care l-a lovit și care nu și-a respectat soția. În ziua de azi, cu toate cunoștințele din psihologie pe care le avem, putem explica de ce un om abuzează un alt om. Însă această explicație nu e suficientă. Înțelegerea unor fenomene globale, misoginismul și misandria, nu este suficientă pentru a opri perpetuarea lor. Înțelegerea faptului că o femeie abuzată de tată sau alt bărbat în copilărie va atrage un partener asemănător, în cele mai multe situații, la fel, nu este suficientă. Protestele și manifestațiile din toată lumea care atrag atenția asupra violenței asupra femeii sunt extrem de importante, pentru că majoritatea femeilor nu spun ce li se întâmplă sau consideră că e normal să sufere. Aceste proteste ajută enorm la popularizarea ideii că violența, chiar dacă este atât de răspândită, nu este normală. Ajută la înțelegerea fenomenului de ură împotriva femeii la nivel global și luarea de măsuri împotriva celor care abuzează femeile.

În acest moment există la nivel uman o luptă între sexe care nu va avea niciun câștigător sau câștigătoare. Fiindcă, la rândul lor, femeile abuzate vor urî bărbații. Iar bărbații urâți de femei vor chinui femeile.

Așa că, fiecare dintre noi avem nevoie să ne întoarcem acasă, în suflet și să vedem de ce urâm sexul opus. Sau, dacă nu îl urâm, de ce ne temem de el?

O parte esențială a vindecării feminității noastre este relația pe care o avem cu celelalte femei. Tribul de femei din care facem parte ne susține în toate rolurile din viața noastră. De-a lungul ultimelor 10 zile am postat gândurile mele pe tema Women Supporting Women, în cadrul campaniei #MaiAproapeDeFemeie pe care o derulez împreună cu Eva Intima Romania. Nu cred că este ușor să reușim să avem relații bune una cu cealaltă, de aceea aș normaliza acest lucru, faptul ca nu ne e simplu. Și îmi doresc să vă ofer un ghidaj sănătos în calea noastră către noi însene.

Acum ceva timp am citit aceste cuvinte ale lui Madeleine Albright: “În iad există un loc special creat pentru femeile care nu susțin alte femei.” M-au cutremurat aceste cuvinte atunci, însă acum am înțeles de ce ele înțeapă atât de tare. Fiindcă și ele poartă în ele misoginism internalizat. Fiindcă Madeleine Albright le-a spus si ea dintr-un loc de furie (pe altă femeie, cu siguranță), iar la noi, femeile de rând care nu susțin în mod consecvent alte femei, aceste vorbe au ajuns drept ca amenințare cu pedeapsa iadului. Este clar că nu ne putem schimba decât atunci când:

** ne dorim acest lucru

** ne face bine schimbarea și ne face mai întregi.

Pentru a fi o femeie care susține alte femei, am nevoie să:

1. Fiu sinceră cu mine dacă îmi place compania femeilor sau nu.
2. Vad dacă îmi e frică de femei. Dacă îmi e frică în anumite contexte și în altele nu, spre exemplu în prietenii nu îmi e frică, dar la job și când e vorba de bărbați, da.
3. Observ ce cuvinte denigratoare folosesc la adresa femeilor – cum ar fi, Ia uite-o și pe-aia etc. Felul în care descriu femeile și acțiunile lor, proverbele, vorbele din popor, bancurile și glumele pe care le fac despre femei îmi arată mie misoginismul intern pe care îl am.
4. Observ ce calități admir la o femeie – dacă mă focusez doar pe job, e posibil să nu vreau să văd femeia, ci să îi admir doar partea ei masculină. Dacă mă focusez pe rolul de mamă, de asemenea nu vreau să văd femeia (fiindcă rolul de mamă implică foarte multe activități masculine). Dacă apreciez partea masculină a unei femei, îmi arată mie că eu nu am o relație cu partea mea feminină. Și că atunci când o văd pe senzuala Scarlett Johansson o să zic ceva nasol despre ea, fiindcă ea e toată senzuală, deci feminină.
5. Văd care este opinia mea legată de frumusețea feminină și de senzualitate. Zic în continuare minciuna că frumusețea nu contează, ci sufletul? Știți că e minciuna, da? Pentru noi, femeile, frumusețea feminină e pe primul loc. Studiile asupra clasamentului rușinilor femeilor arată că cea legată de aspectul fizic este pe locul 1. Așadar, observați ce simțiți și ce gândiți despre frumusețea femeilor, și apoi despre a voastră.

Mă voi opri la atâta introspecție deocamdată. Observați-vă, fără a vă judeca, ci cu scopul de a vă cunoaște. Fiindcă a ne propune să fim bune una cu cealaltă, fără a cunoaște cauza pentru care suntem rele, nu va funcționa niciodată. Fiindcă vom ignora și vom nega partea mică și rănită din noi, care a fost traumatizată de o altă femeie.

După ce ne răspundem la aceste întrebări, nu ne judecăm că nu suntem confortabile cu prezența altor femei, începem să ne schimbăm. Într-o astfel de schimbare am eu încredere!