Îmi pare rău, copil drag, că tot încerc să te repar. Din dorința mea de a-ți fi bine, de a avea o viață bună, eu te văd acum ca pe un copil care nu funcționează la capacitate maximă. Cred că se poate mai bine decât atât. Mai mult, defectele tale mă zguduie și mă sperie. Trebuie să le înlăturăm acum, ca să fie bine. Să fie bine cui? Ție? Mie? Eu mă amăgesc zicându-mi că o fac pentru binele tău. Însă o fac din teama mea de a nu avea un copil defect. Pentru că dacă tu nu ești special și perfect, atunci eu nu sunt un părinte bun. Pentru că dacă tu nu ești perfect funcționabil, atunci e posibil să ai o viață nasoală, iar eu nu voi sta niciodată liniștită. Mă voi simți vinovată și incompetentă. Mă voi certa că nu am reușit. Deci pentru cine vreau eu să te repar? Pentru tine?

Te zăpăcesc cu temele pentru binele tău. Te cert și fac planuri pentru cum te ajut cu nu știu ce problemă de somn, de relaționare cu prietenii, cu fratii sau cu mine, de mâncare, de ecrane etc. Ție acum sigur nu îți e bine, văzându-mă cât de mult încerc să te repar. Și sunt sigură că nu vezi nici rezultatele pe termen lung ale investiției mele în procesul de reparare a ta. Nu te interesează pe tine că, dacă eu te trec prin proiectul pe care l-am gândit pentru tine, că vei avea niște beneficii în viitor. Tu nu ai învățat despre project management și planuri de investiții. Pentru tine, viața este aici și acum. Pentru tine viața este bună dacă eu mă bucur de tine, așa “defect” cum ești acum.

girl-2934257_960_720

(Credit foto – Pixabay)

Cred că îți e enorm de greu să stai în această relație în care eu îți vreau binele, dar în care eu nu te văd de-adevăratelea … Sunt sigură că nu te simți iubit. Sunt sigură că îți creezi tot felul de strategii să scapi de ce vezi venind din partea mea. Mă doare să văd asta. E greu și pentru mine. Îți e greu să vezi cum am eu un șablon creat pe care scrie “copil perfect”. Șablonul meu este minunat, pentru că și eu sunt o persoană minunată care dorește binele copiilor din lumea întreagă. Hai să ți-l spun: un copil trebuie să se joace, să se bucure de libertate, să nu stea prea mult la calculator, pentru că i se strică creierul și îi dispare pofta de viață. Un copil liber și sănătos mănâncă sănătos, nu produse în ambalaje pline de E-uri, citește, are relații bune cu cei din jur. Are stimă de sine și spune nu atunci când are nevoie. Un copil fericit se bucură de viață….E foarte lunga lista mea și este o listă bună.  Mi-am schimbat meseria de dragul acestui șablon. Eram auditor, acum am devenit psiholog. Vezi acest șablon? Este șablonul unui copil fericit, în care eu vreau să te bag cu orice preț! Ca să mă asigur că mi-am făcut treaba. Tu nu îndeplinești condițiile acestui șablon… Zi-mi tu, cum îți e ție că eu vreau să te vâr acolo cu orice preț?

Hai să vin și la mine un pic…că mă tot cert că sunt așa rea cu tine. Eu în ce șablon m-am băgat când eram mică? M-a băgat cineva? Cine mi-a creat șablonul în care m-am băgat singură și am început să cred că aia sunt eu? Simt o oarecare compasiune față de mine, dar nu pentru că reușesc eu să o fac de una singură, ci pentru că am primit-o de la alții și știu cum e să o dai și să o primești. Ce bine ar fi să mă cunosc și să mă plac pe mine, cea nereparată, cea cu zvâc, cea răutăcioasă mică, cea fără limite, cea neascultătoare, cea dependentă de dulciuri, cea care nu învață bine, cea care răspunde, cea care….Dacă m-aș mai ști așa, dacă mi-ar plăcea de mine așa nereparată cum eram și aș redeveni cea nereparată, atunci mi-ar fi ușor să nu te mai repar nici pe tine, copil bun și de nereparat!