– Ce faci tu, păpușică? întrebă femeia.

– Mă joc, răspunse fetița.

– Vrei să ne jucăm amândouă?

– Nu acum. N-am chef.

– De ce?

– Nu vreau să-ți spun.

– Cred că știu de ce nu vrei să ne jucăm împreună. Te-am cam neglijat în ultima vreme.

– Exact.

– Și de-aia nu te joci cu mine?

– De-aia.

– Păi la început ne era bine împreună.

– Da, la început da. Că eram fericită că mă vezi. Dar acum vreau mai mult. Acum că m-ai descoperit și m-ai scos din gaura neagră, vreau atenție mereu. Că sunt copil. Și n-am de gând să îți fiu recunoscătoare că uneori îți mai aduci aminte și de mine.

mother-3609723_960_720

(Credit foto – Pixabay)

 

– De-asta ești suparata…

– Da…

– Și vrei să ne împăcăm?

– Nu. Nu vreau să-ți fac lucrurile simple. Vreau să stau supărată pe tine cât vreau eu!

– Păi îmi e greu să tot fii supărată pe mine.

– Asta e treaba ta. Ce mă interesează pe mine că ți-e greu? Asta nu e treabă de copil, să înțeleg eu că ție, adultului, îți e greu. M-am săturat să tot înțeleg pe toată lumea. Am făcut-o tot timpul și acum gata, nu mai vreau. Ar trebui să n-o mai faci nici tu, apropos. Așa că nu știu cât timp voi sta supărată pe tine. Poate 1 zi, poate două, poate un an. Tu ce-o să faci?

– O să încerc să stau cu tine și să te împac. Asta cred că o să fac. Deși îmi e tare greu, că mai am și alți copii de crescut. Iar tu ceri foarte mult în ultima vreme. Și uit de tine când mă iau cu viața de zi cu zi. Pur și simplu uit de tine, fără să vreau. Însă mă bucur că ne-am descoperit. Voi încerca să te simt mai des, să te am mai mult în mine.

– Foarte bine. Pentru că în tot tompul ăsta eu am așteptat atenția ta. Și chiar dacă sunt supărată și par puternică, ca și cum eu fac regulile aici, eu sufăr foarte mult. Am făcut mereu tot ce trebuie pentru toată lumea. Dar pentru tine nu mai vreau să mă prefac că-i totul bine. E posibil să stau mult timp îmbufnată și morocănoasă. Stai și tu aici și nu pleca. Îmi face și mie bine să fiu supărată. E o energie bună să îți permiți să fii supărat pe cineva. Cred că ar trebui să apreciezi că îți spun exact ceea ce am nevoie. Să stai aici, să nu te sperii să pleci. Sunt supărată pe tot globul, dar pentru că tu ești aici, îmi pare rău pentru tine, dar primești tu tot greul meu.

– Bine, fetiță.

– Bine.


Femeia se așeză pe pat, luându-și în brațe fetița….care a fost ea însăși mai demult. E o călătorie grea, să stea cu partea ei de copil supărat, iar în același timp să își ducă viața de adult. Simte ca și cum ar trăi două vieți paralele. Însă, o dată ce a descoperit-o pe cea mică, nu mai are cum să o lase în urmă. Vor fi amândouă peste tot. Vor merge amândouă peste tot.