Azi am gasit un citat – sau el pe mine 🙂 dintr-o carte pe care am gasit-o azi, intamplator, in biblioteca mea, despre viata lui Buddha. Citat care suna asa:

In the end, only three things matter: how much you loved, how gently you lived and how gracefully you let go of the things that were not meant for you”. Adica in viata conteaza doar trei lucruri: cat de mult ai iubit, cat de bland ai trait si cum ai dat drumul cu gratie lucrurilor care nu erau pentru tine!” Imi place mult cum suna acest “let go” din engleza, fiindca arata multe…cat de mult iti doresti sa controlezi lucrurile, oamenii, situatiile si apoi, cum ajungi sa iti gasesti forta sa dai drumul controlului…sa renunti la un lucru pe care ti-l doresti, dar care nu e pentru tine. Si vreau sa ma opresc la fiecare din aceste trei lucruri, fiindca toate imi sunt dragi. Si pe toate vreau sa le integrez in fiinta mea. Fiindca vreau sa am o viata buna.

1. Iubeste mult – mie imi vine usor sa fac asta. Si o fac aproape zilnic. Fiindca am mult exercitiu din copilarie in a arata iubirea sub niste forme fascinante. Si fiindca stiu eu ca m-am nascut in viata asta pentru a darui, a trai si a primi iubirea. Mult si cu pasiune. Insa mai stiu ca toate fiintele umane se nasc cu capacitati uriase de a iubi. Singurul motiv pentru care unii oameni isi arata aceasta capacitate mai putin este suferinta din trecut.

Imi este enorm de greu sa imi exercit capacitatea de a iubi atunci cand sunt furioasa pe cineva drag. Atunci cand cineva ma raneste, imi vine sa arunc cu noroi in ea / el. Chiar daca e copil, sot sau prietena, prieten. Am stari felurite de furie pentru care am ajuns sa nu ma mai invinovatesc. Ele sunt acolo cu un motiv, imi trag un semnal de alarma ca trebuie sa schimb ceva. La mine sau la mediul in care sunt. Sau la anumite relatii. Am mare noroc ca am acest listening time de la Hand in Hand Parenting. Care imi permite sa traiesc in aceasta relatie terapeutica pur si simplu ceea ce simt, tot tot, fara sa fiu judecata. Imi permite sa ma descarc de emotiile grele. Si dupa aceea, reusesc sa revin la iubire!! Aaaaaaaaaaa..

Mi se pare ca daca traim viata asta, trebuie sa iubim MULT. Din abundenta. Nu cu jumatati de masura. Imi amintesc de Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steinhardt, in care el spunea ca lui Dumnezeu, sau lui Steinhardt personal, sau vietii, nu mai stiu exact – nu ii plac oamenii caldicei. Ci oamenii fierbinti, care fac lucruri fierbinti. Eram adolescenta cand citeam cartea asta si ma bucuram sa vad ca nu sunt nici rece, nici caldicica. Ci fierbinte. Si imi e asa bine sa stiu despre mine ca sunt fierbinte (stiu ca poate sa sune funny). Dar sunt, frate! Sunt fierbinte! Traiesc cu toata fiinta, rad cu gura plina, plang cu lacrimile cat butoiul. Sunt toata pasiune si foc. Simt ca nu pierd nimic din a trai. Iubesc mult si sunt fericita ca pot face asta. Ca iubesc oamenii. Ca imi sunt dragi si imi place sa ii observ oriunde ar fi ei: in metrou, la coada la supermarket, pe plaja, la cursurile si consultatiile mele.

Si in seara asta, scriind aici, am descoperit ca nu mai pot concepe Iubirea fara Viata si Viata fara Iubire. Mi se par inseparabile, aceste doua lucruri. Sau chiar sinonime. Imi vine sa ma duc in toata lumea si sa le strig in gura mare. Sa le desenez cu graffitti peste tot! Sa le dau toate formele universului! Da sa fie colorate :-)! Viata si Iubire. Iubire si Viata!

(poza asta e facuta de mine asta primavara si ma gandeam la Iubire si la Viata cand am vazut ramura asta inflorita)

2. Traieste bland – atat cu cei din jurul tau, cat si cu tine. Si ultima parte e greu rau de facut. Fiindca asta inseamna ca ceea ce nu i-ai face sau spune prietenei tale de suflet, nu trebuie sa iti faci nici tie. Adica daca ei nu ii spui: “Mama, ce rau iti sta parul azi!” Sau, “Bai, te-ai ingrasat si arati ca naiba”, sau “Ce a fost cu discursul ala de rahat pe care l-ai avut in fata oamenilor?” – toate astea nu ti le faci nici tie. Nu te certi. Nu iti spui: “Lasa, ca asa imi trebuie, ca am fost o bleaga! Ma duc in o mie de directii si na, ca niciuna nu e buna”. A trai bland cu tine inseamna ca te dezbraci de perfectionism si schimbi fraza de mai sus in una plina de iubire si compasiune fata de tine: “Da, am mers pe 1000 de drumuri aiurea. Ca imi caut si eu drumul. Ca vreau sa fiu fericit. Si mi-e dor de fericre. Si da, in procesul asta mai sufera un pic familia mea. Dar stiu eu ca ma repun pe picioare la un moment dat si va fi bine.”

Traieste bland….ce frumos e, nu? Ar fi minunat, sa traim bland cu noi insine, cu natura, cu divinitatea, cu familia, cu prietenii…

3. Da drumul cu gratie – lucrurilor care nu sunt pentru tine: un job, o rochie, un animalut de casa, un alt copil, o prietena. Woooow, daca e sa dau drumul la ceva, numai cu gratie nu e :-))))))). E anything but gracefully :-))). Adica e isterie, furie, frica – e un amalgam de sentimente si comportamente care nu sunt elegante. Dar…punctul 2 de mai sus, ala cu blandetea fata de mine ma face sa ma revigorez si sa imi amintesc ca sunt o femeie faina, care vrea sa faca bine, sa iubeasca viata si sa primeasca iubire de la Univers. E ok sa plangem pentru jobul pierdut, pentru oportunitatea pierduta, pentru o vacanta care ar fi putut fi frumoasa, pentru o prietena pe care am pierdut-o. E OK sa le plangem si sa le regretam…dar vine momentul cand ne ajuta sa “let go” = sa lasam sa plece. Cuvantul “las” – eu il simt si activ, si pasiv. Il simt activ, fiindca imi arata ca am luat eu decizia sa ma opresc din a vrea sa controlez viata. A lua aceasta decizie e un act de curaj. Mare curaj. Fiindca asta inseamna sa ramai cu fricile si sa le retraiesti, sa le simti, sa le eliberezi – ceea ce e un proces greu rau-rau. Vorba lui Kimmy: Rau, rau, rau, rau, rau, rau, rau, rau, rau…………………..rau, rau, rau…:-))). Dar care te face sa te simti atat de puternic si de liber dupa aceea!  “A lasa” e si pasiv, fiindca inseamna ca nu mai fugi, nu te mai agati de acel lucru pe care il doresti. Il privesti cum nu mai e al tau. Esti mindful la cum tanjesti dupa el. Simti durerea. Nu mai faci nimic. You just let go…… [Deschid o paranteza mai lunga: in curand, voi da startul unui proiect de-al meu, aici pe blog, despre feminitate. Unul prin care vreau sa povestesc drumul meu catre mine, pe care il parcurg si acum. Un proiect prin care imi doresc sa ajut femeile sa se iubeasca, sa se poarte bland cu ele, sa se vada cat sunt de stralucitoare si de pline de putere. Si sa aiba curajul sa isi arate puterea. Mai am un pic si finalizez inceputul proiectului. Si in acest proiect o sa povestesc despre frici si furii si temeri si vindecare. Si putere.]

In momentul asta, ma simt ca in poza asta de mai jos, pe care mi-a facut-o prietenul meu, Bogdan Dinca: cu putere, cu feminitate, cu un pic de tristete, de istetime si de curiozitate…Si de “stiu eu cum stau lucrurile” :-))))

 

Asaaa….revenind: Si in procesul de “let go”, ma mai ajuta mult sa imi amintesc de lucrurile bune pe care le am in viata mea. Care sunt ATAT de MUUUUULTEEEEEEEE!!!!!

Si voi, cei care ma cititi, sunteti unul din cele mai BUUUNE lucruri care mi se intampla in viata mea!!! Si va multumesc! Si va sunt recunoscatoare!!!