Când eram copil, eram în plină perioadă la câtiva ani după revoluție când părinții plecau în Italia să lucreze. Fiindcă dintr-o dată nu mai aveau un loc de muncă asigurat de partid și nu mai câștigau bani suficienți să își întrețină familia. Mulți părinți din orașele și satele din România au luat atunci drumul Italiei și îmi amintesc cum trimiteau bani acasă și haine copiilor. Aveam o prietenă la școală a cărei mamă era plecată în Italia și care avea o casă foarte frumoasă, ferchezuită și aranjată cu banii munciți din greu de mama. Prietena mea avea și haine foarte frumoase. Avea tot ce își dorea ea. Dar nu o avea pe mama…Spunea că îi e dor de ea, dar că o înțelege de ce a plecat. Și poate că era mai bine așa, se îmbărbăta ea singură. Acum, la anii maturității a spus că a fost cel mai rău lucru care i s-a putut întâmpla. Că nu avea nevoie de nimic decât de căldura brațelor ei.

În prezent, potrivit Ministerului Educației Naționale, peste 160,000 de copii din România au rămasa acasă, fără unul sau ambii părinți alături de ei. Acest lucru este dureros și îngrijorător, fiindcă pe lângă lipsa afecțiunii părinților, acești copii sunt expuși mai multor riscuri, precum abandonul școlar, autoizolarea, tulburările emoționale și comportamentale. Programul „Împreună Acasă” despre care vă povestesc în câteva rânduri și căruia m-am alăturat fără ezitare, vrea să informeze românii despre situația delicată în care se află copiii ce cresc în lipsa părinților, cu scopul de a forma în jurul lor o comunitate cât mai mare de oameni buni, pregătită oricând să le ofere sprijinul de care au nevoie.

Cunosc mulți adulți ai căror părinți au plecat în străinătate să lucreze. Nici unul nu a afirmat că i-a ajutat în vreun fel să aibă ceva material, dar să nu aibă acel lucru fără de care te poți ofili – iubirea părintelui.

„Mama a plecat când eu aveam 12 ani. M-a lăsat baltă când devenisem adolescentă. Aveam atâta nevoie de ea, să învăț să mă descurc cu feminitatea care mă cuprindea fără voia mea și care mă copleșea…Aveam nevoie să învăț să mă protejez de pericolele vârstei. Și fix protecția nu am învățat-o. Fiindcă plecând, ea mi-a luat protecția ei.”
Această fetiță a înțeles că mama a lăsat-o baltă…Rațional a știut și a înțeles că era nevoie să plece în Italia, însă emoțional, ea s-a simțit neimportantă pentru mama. S-a simțit părăsită. Nu s-a simțit un motiv suficient care să o facă pe mama să rămână. Așa povestește o clientă care mi-a permis să scriu aceste rânduri într-un scop bun.

 

jordan-rowland-1zvedr4pnig-unsplash

(Credit foto: Jordan Rowland on Unsplash.com)

 

„Mi-a lipsit tare mult tata în anii când a fost în Italia. Am simțit că ne-a rupt familia în două. Când s-a întors nu m-am mai putut apropia de el, deși el a tot încercat. Îl înțeleg, îi înțeleg intențiile, însă nu mai pot să fiu apropiat de tata”.

Da. Așa spun acești copii ajunși adulți, că nu mai pot relua relația cu părintele care a fost plecat ani de zile. Uneori, furia sau disprețul sunt armurile puse de copiii aceștia care se simt părăsiți pentru a nu simți durerea pierderii părintelui. Rușinea neiubirii. Golul imens din sufletul lor pe care, neputând să fie umplut de iubirea părintelui, copillul încearcă să și-l umple cu ce poate, cum poate.

Copiii aceștia nu pot înțelege de ce părinții lor nu au ales alte soluții. Nu au înțeles de ce traiul material sau banii sunt mai importanți decât ei. „Ne-am fi putut descurca cu 1000 lei pe lună toți patru. Era mai bine așa decât să nu fie cu noi.”

Acești copii, pe lângă durere, lipsă de iubire și protecție mai simt ceva groaznic – rușinea de a nu avea iubire. Rușinea de a nu fi cu mama, când ceilalți copii sunt cu mamele lor. Este rușine acest sentiment (pe lângă multe altele pe care le trăiesc copiii părăsiți) fiindcă dacă mama a plecat, atunci tu nu ești suficient pentru ea ca ea să rămână. Tu nu reprezinți un motiv suficient de puternic care să o țină pe mama aici, care să o facă să vrea să caute tot felul de soluții locale. Și atunci tu nu ești valoros. Deci ți se face rușine pentru cine ești tu, pentru că nu meriți să simți iubire.

În nicun caz nu blamez părinții care au plecat în afară să lucreze. Dacă aș fi fost în situația lor, poate că aș fi făcut același lucru, cuprinsă de teamă și disperare că nu pot oferi copilului meu cele necesare traiului. Scriu doar despre experiențele interioare ale copiilor care trăiesc fără mama sau fără tata. Nu vreau să îmi imaginez ce simt părinții care aleg să plece. Vinovăția, teama, câtă rușine și desconsiderare față de sine trăiesc. Aș putea scrie munți de pagini despre acești părinți triști și bineintenționați, care sacrifică atât de mult și care numai ei știu cum suferă și cum dorm noaptea…

Însă, în toată această durere a familiilor rupte în două există și speranță. Organizația Salvați Copiii, susținută de Delikat România a demarat programul Împreună Acasă. În cadrul acestui program, căruia m-am alăturat imediat, fără să stau pe gânduri, echipa bine pregătită, inteligentă și inimoasă a Salvați Copiii susține acești copii rămași acasă. Psihologii, educatorii, profesorii sunt deja implicați în a-i ajuta pe copii să fie mai bine cu ei înșiși. Să își găsească un drum cât mai lin în tumultul emoțional și confuzia pe care le trăiesc. Sigur că mama și tata nu pot fi înlocuiți, însă atunci când un copil este ajutat să înțeleagă ce i se întâmplă, ce simte el față de ce se petrece în viața lui exterioară și interioară, acel copil are mai multe șanse. Pe site-ul impreunaacasa.ro și pe pagina de facebook a programului veți avea ocazia să aflați poveștile multor copii ai căror părinți lucrează în străinătate și să vedeți modul în care echipa Salvați Copiii se implică. Eu am găsit acolo mult suflet, duioșie și raze de speranță. Copii al căror comportament îi încurcă la școală, care ajutați de psihologul lor se integrează mai bine și își fac prieteni. Copii care au un talent deosebit și care, susținuți de echipa Salvați copiii, au ocazia să își urmeze chemarea. Iată mai jos câteva poze, fiindcă am mers și eu să cunosc și să mă joc cu câțiva din acești copii aflați în programul Salvați Copiii.

thumbnail (2)

thumbnail (1)

 

thumbnail

 

Eu am rămas impresionată de dedicarea învățătorilor și a psihologilor Salvați Copiii care concep de câteva ori pe săptămână programe de joacă și de sprijin pentru copiii rămași acasă. Fetița mea cea mică a spus că în viața ei nu s-a jucat mai frumos cu un grup de copii și adulți!

Dacă simțiți că vreți să fiți alături acestor copii, e nevoie să vă implicați și voi și să susțineți echipele de specialiști care pot veghea asupra acestor copii și care pot să le ofere o viață mai bună. V-aș mai povesti faptul că în 2019, prin donațiile oferite de către Delikat, vor fi susținute activitățile pe care Salvați Copiii le desfășoară pentru copiii rămași acasă în București și județele Brașov, Dolj, Neamț și Mureș. 350 de copii, împreună cu 220 de reprezentanți ai lor, vor beneficia de servicii de sprijin direct psihologic, social și educațional. Cel puțin 160 de persoane, profesioniști din domeniul asistenței sociale, educației și justiției și reprezentanți ai grupurilor comunitare consultative vor beneficia de sesiuni de instruire și servicii de consiliere, în vederea dezvoltării capacității instituțiilor în care activează de a oferi servicii de calitate copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate și de a aplica corespunzător legislația. 4.000 de persoane, preponderent din localități rurale, vor fi informate și consiliate, în cadrul caravanelor locale, cu privire la efectele plecării părinților asupra copiilor rămași acasă, modalitățile de diminuare a acestora și obligațiile legale care le revin părinților la plecarea din țară.

De aceea, vă invit cu tot sufletul să accesați pagina www.impreunaacasa.ro, să citiți poveștile copiilor și să donați pentru ca ei să fie mai bine cu sine și cu viața lor!