Suntem de patru săptămâni izolați. Fie că muncim de acasă, fie că mergem la serviciu, copiii noștri sunt izolați. Dacă celor mici la început le plăcea acest lucru, că stăteau mai mult acasă cu mami și tati, dacă adolescenților le displăcea intens inzolarea pentru că nu mai puteau ieși, ei bine acum TOȚI copiii de toate vârstele resimt izolarea ca pe un lucru nenatural, care le crește teama și angoasele. Mulți copii au coșmaruri în perioadele acestea. Și unii dintre noi. Pentru că a fi izolat nu este un lucru specific ființelor umane și animalelor. Suntem croiți pentru a pleca de acasă și a ne întoarce. A ieși din peșteră și a ne întoarce în peșteră. Iar copiii la fel. Sistemul nostru nervos este în majoritatea timpurilor acestea înghețat. Iar ca să îl dezghețăm, avem nevoie să creștem temperatura. Adică, să creștem căldura, ca să se topească gheața. Și azi vă scriu despre cum topim căldura. Mâine vă scriu despre cealaltă nevoie mare a copiilor din această perioadă, ca să fiți pregătiți de Paște!

În ultimele două săptămâni, am remarcat din conversațiile cu părinții și de la propriii copii o mai mare nevoie a acestora de a fi hrăniți. Hrăniți cu lingurița în anumite momente, dar mai ales hrăniți cu îmbrățișări și smotoceli. În acei timpi scurți dintre call-urile zilnice, în timpul lor uneori, copiii vin și ne arată nevoia lor de hrană cu iubire. Mulți copii mari se întorc la bebelușeală. Își fac corturi în sufragerie și se bagă înăuntru. Ca să fie iar ca în uterul mamei, protejați și înconjurați, ținuți strâns și nedați drumul. Se cuibăresc la filme în brațele noastre mai mult ca niciodată. Dacă suntem ocupați, se vâră mai tare în telefon ca să simtă mai mult atașamentul de acolo. Da, copiii noștri au nevoie mai mare de hrană.

 

wood-ducks-3917647_960_720

(Credit image – Pixabay.com)

 

Concret, ce înseamnă asta? Ceea ce deja mulți faceți deja! Îi țineți mai mult în brațe. Dacă vă mai ține spatele, luați-i și pe cei de 10-11 ani în brațe și duceți-i și arătați-le tablourile și pozele de pe pereți. Dacă nu vă ține spatele, stați cu ei în poală și căutați-i în cap, mângâiați-le obrajii și țineți-le capul în mâini. Stați cu ei pe canapea și citiți-le voi cartea lor. Dați-le cu lingurița. Când le duceți hrana la masă, stați cu ei acolo și uitați-vă la ei. Dacă ei scot sunete de bebeluși, însoțiți-i cu lughi-lughi și ciuchi-ciuchi. Reamintiți-vă de căldura și puterea mâinilor voastre de a-i ține strns și a le oferi căldură bună.

Ce mai înseamnă să ne hrănim copiii? Să le zicem mai mult DA decât NU în perioada aceasta. Oricum, la modul general, cu copiii e bine să nu avem prea multe reguli și principii – puține și bune. Acum ziceți DA-ul mai mult. Notați-vă pe o foiae de hârtie sau în powerpoint de câte ori ați zis Nu și Da. Dacă e mai mult nu decât da, compensați a doua zi. Știu că e mult de cerut, dar veți vedea ce bine e să mai dăm jos din reguli, să mai doarmă copiii cu noi, chiar dacă sunt obișnuiți de mult timp să doarmă singuri. Hai, deschideți patul și pentru ăia de 12 – 18 ani și cocoloșiți-i. Nu vă stresați, că sigur știu și adolescenții, și cei de trei ani, că e doar temporar. Hai să fim părinții ăia români mai ciudați, mamele alea mămoase românce care fac totul în locul copiilor uneori. Știu, așa suntem noi cunoscuți în lume. Acum, dăm drumul la bariere să ne redescoperim românismul nostru de mămoșenie, de pupat excesiv (dacă vrea copilul), de dormit cu copilul. Nu cred, nu simt că avem nevoie de multe reguli. Doar de acelea de bun-simț.

Așa că, de Paștele acesta stați cu ei mai mult. Lăsați pe alții să gătească pentru voi, dacă vă ia din timp și nu vă împlinește gătitul. Facți cât curat puteți, băgați praful sub covor să nu se vadă și gata. Și-așa nu vine nimeni.

Și mai ales, nu uitați să notați în jurmal de câte ori pe zi v-ați simțit mamă bună sau tată bun. Așa cum copiii au nevoie de acel Bravo, de încurajare și susținere, de validare, ca să le crească stima de sine, tot așa avem și noi. Scrieți acolo cât de buni ați fost când i-ați cules din pat dimineață. Cât de buni ați fost că le-ați dus un smuti când se uitau la un film. Cât de buni ați fost că i-ați luat în brațe, că ați fost cu ei la toaletă și ați stat cu ei să facă caca, în timp ce vă povesteau ce au visat azi noapte sau ce tik-tok vor să mai facă. Dați drumul la iubire să curgă, ca și cum suntem pe timpul războiului (oricum, așa percepe sistemul nervos al nostru această perioadă) și nimic nu mai contează. Dacă vor reveni repede la vechile obiceiuri după aceea? Probabil că nu imediat, a dopua zi. Dar așa cum le-am pus mai demult, așa le repunem. Poate chiar mai bine, mai relaxat și mai asumat