Unul din motivele pentru care ne deconectăm de sinele nostru atunci când suntem mici este faptul că nu reușim să stăm cu ceea ce vine dureros în noi. Uneori, e prea copleșitor, iar psihicul are nevoie să facă shut down la trăirile noastre grele (neputință, frică, groază). Alteori, am avea capacitatea de a trăi ceea ce vine în noi în mod curent, în viața de zi cu zi, însă fie pentru că emoția noastră e respinsă social (furia la fetițe, frica sau tristețea la băieței, gelozia), fie pentru că părinții nu știu să stea cu ceea ce trăim noi și fac tot felul de giumbușlucuri să ne distragă de la ce simțim, nu reușim să o mai trăim până la capăt și o reprimăm. O închidem într-un sertar care se va tot deschide până la bătrânețe, dacă nu ne uităm ce-i înauntru. În acest articol voi povesti niște jocuri și voi face referire la gestionarea care e la îndemâna părinților, adică la acele momente când copiii trăiesc emoții disconfortante în viața de zi cu zi, cum sunt frica, vina, gelozia, rușinea etc. Despre alfabetizarea emoțională ca proces am scris aici, mai demult.

 

tengy-art-_VkwiVNCNfo-unsplash

(Photo by Tengy Art on Unsplash)

 

Astfel, iată un joc simpatic care are două roluri. Unul, de a comunica copilului de orice vârstă că emoțiile sunt acceptate, oricare ar fi acestea și de a le normaliza. Iar celălalt rol este de a-i deschide atenția către ceea ce simte el și nu îi dă pace.

“Văleu, ce sentiment am acum. Nu vreau să îl țin cu mine, vreau să îl dau altcuiva! – începe părintele să se joace și să alerge prin cameră.

(Apropos și de situațiile în care noi, ființele umane, simțim frică și, pentru că nu știm ce să facem cu ea, o dăm mai departe altor persoane :-)).

I-l dau ursulețului tău de pluș. Stai așa. Ah, nu-l vrea. Oiță, vrei tu gelozia mea? Că vreau să fiu iar bucuros! Hai, ia-o tu! Nu? Văleu, ce mă fac? Sunt aici legată cu gelozia mea!

Ai noroc că tu ești geloasă pe prietena ta care ia numai FB! Eu sunt geloasă pe plapuma asta pe care stă pisica!

Pfiiu, tu ai noroc că ți-e frică de lupul din Capra cu trei iezi! Mie mi-e frică de orice. Uite, de aer! De ceasul care ticăie. De apa de la chiuvetă. Nuuuuu, nu îi da drumul apei să curgă că mor de frică aici pe jos! Te rog, ai milă de mineeee!

Aceste jocuri (mulți dintre voi cunoașteți această direcție din Playful Parenting a Dr. Larry Cohen) au rolul:

  • de a apropia copilul de părinte
  • de a restaura starea de siguranță
  • de a face copilul să râdă. Iar râsul este cel mai bun lucru pe care îl poți face atunci când te simți neadecvat, rușinat sau când ți-e frică.

Așadar, să-i dăm drumul la joacă și să ne îngrijorăm mai puțin!