Ce are ea și nu am eu?
E acolo la bine, la fel și la greu?
Te strânge noaptea-n brațe când dormi cu spatele la ea?

Ce are ea și nu am eu?
Desenează, oare pe cer un curcubeu?
Când ploaia ți-a ajuns și nu găsești raspuns

Spune-mi tu, nu e ciudat?
Ai venit când ploaia te-a udat
Spune-mi tu, nu e ciudat?
Te-am uscat, îmbrățișat și ai plecat

Sper că esti fericit
Vreau să fii doar iubit
Poate n-am oferit
Ce are ea

Sper că la răsărit
Să te simți împlinit
Când te strânge în brate
Cum poate ea

La-la-la-la, la-la-la-la-la-la-la
La-la-la-la, la-la-la-la-la-la-la
La-la-la-la, la-la-la-la-la-la-la
La-la-la-la, la-la-la-la-la-la-la

Ce are ea, sigur ești mulțumit?
Spune-mi dacă de la ea vreodat’ ai auzit
Că tu și fără flori ești usor de iubit

Ce are ea, nu găsesc răspuns
De nori…

Sunt versuri pe care le știe toată țara, din melodia Deliei Matache. Fiecare femeie tresare cu un fior care îi traversează tot corpul ca un fir electric dureros la auzul acestui cântec. Fiecare femeie simte o tristețe adâncă, ancestrală, aproape, când aude cuvintele din titlu – Ce are ea și nu am eu? Delia, în toată zeitatea ei, a pus în aceste cuvinte tot ce simte o femeie când bărbatul alege o altă femeie. Teamă amestecată cu groază. Gelozie. Durere. Tristețe. Neputință. Însă Delia, fiindcă e Delia, nu a pus ură. Deși multe dintre noi o putem simți când el o alege pe ea.  Ură pe cealaltă femeie. Mulțumim, Delia, că o divă ca tine ne dă un pic iluzia că și ea ar putea fi a doua, cea dată la o parte. Cea ne-aleasa. Nu numai noi. E un pic mai ușor de dus durerea și rușinea de a nu fi cea aleasă!

Despre ceea ce simte cea ne-aleasă vreau sa scriu astăzi. În special despre ce simte ea față de cealaltă femeie. Nu neapărat aleasă de un bărbat, ci și la job, (ne)aleasă de către prietena ei, ne-aleasă de copilul ei, atunci când acesta îl preferă pe tata etc. În proiectul meu despre Femeie și feminitate, pe care l-am început în luna martie mi-am propus să scriu despre tema Women Supporting Women. Iar cântecul Deliei m-a inspirat să scriu despre ceea ce se numește Women against Women, așa încât să ajungem la Women Supporting Women. Fiindcă noi avem nevoie una de cealaltă pentru a ne regăsi feminitatea. Bărbatul nu ajută la regăsirea feminității unei femei, Femeia da. Bărbatul este un trigger adeseori pentru ca noi să ne întoarcem la esența noastră de femeie, însă Femeia este cea care ne susține procesul de recuperare a Femeii din noi.

Acum câțiva ani am găsit următorul citat al lui Madeleine Albright: „There is a special place in hell for women who don’t help other women” („In iad există un loc special pentru femeile care nu susțin alte femei”). La acea vreme m-am înfiorat cu groază, fiindcă eu știam că mă tem de anumite femei. Le-aș fi ajutat așa, din această trăsătură specifică femeilor de a nu spune nu, pentru a nu părea rea. Azi, însă, văd judecata din aceste vorbe ale fostei diplomate americane. Văd, poate, relația ei complicată cu mama ei, care poate, nu a susținut-o, ghidat-o, încurajat-o când era mică. Văd reprimarea durerii care o face să fie agresivă cu alte femei. Văd că nu știe cât de intens se simte teama și gelozia unei femei pe altă femeie. Dacă vedeți acest citat, nu îl luați în seamă. E doar o altă opresiune agresivă a unei alte femei asupra femeilor.

Pentru ca noi, femeile să ne susținem una pe cealaltă, să nu ne fie frică una de cealaltă, avem nevoie să înțelegem în profunzime și să luăm în serios gelozia noastră una pe cealaltă. Să vedem de unde apare, să o procesăm, să o plângem, să o urlăm cu disperare, dacă e nevoie. Pentru ca apoi să devenim surori una pentru cealaltă. Am fost în acel loc în care am fost invidioasă pe alte femei. Și știu cât de dureros e acel loc, în care sufletul feminin e închis într-o temniță. Îl știu bine. Am ieșit de-acolo și viața mea e mai bogată. Fiindcă a fi înconjurată de femei e balsam. Știu că am ieșit de acolo fiindcă dacă bărbatul pe care îl iubesc alege altă femeie, nu o să mă mai uit cu o durere asemănătoare unui cuțit în stomac la pozele ei de pe facebook, să văd ce are ea și nu am eu. Bine, poate mă uit o dată :-))))). O să mă uit fix la durerea mea și la el. Nu e vina ei…

Dar pentru a înțelege conceptul de Women against Women, o să redau un dialog imaginar între două femei. Dialog care poate fi între partea matură și partea rănită, traumatizată a unei femei. Dialog imaginat de mine, care poate avea loc și între o femeie și terapeuta ei. Iar eu aș putea fi oricare dintre ele. Este vorba despre o scenă clasică în care El alege altă Femeie, iar Ea o urăște pe cea aleasă. Este fix același lucru în care o femeie e geloasă pe:

** o altă femeie care primește o promovare mai bună, sau un proiect mult râvnit

** copilul ei, care primește mai multă atenție de la tată decât ea

** prietena ei cea mai bună, care e prietena cea mai bună pentru o altă femeie.

Este vorba de toate situațiile în care o altă femeie e aleasă.

– Zi-mi de tine…El a ales-o pe Ea, și nu pe tine….Cum ești tu cu situația asta?

– Da, pe proasta aia urâtă!!! Și xxxxx (aici sunt toate invectivele pe care vi le puteți imagina)!!! O urăsc! De ce s-a dat la bărbatul meu? De ceeeee? Știa că e luat!

– E luat?

– Da. E al meu!!!

– Este?

– Nu e….. Că dacă era, nu ar fi reușit să mi-l ia nimeni!

– Nu e bărbatul tău, așa cum ai tu nevoie. Așa cum ai tu nevoie să aparții lui și el să îți aparțină ție. Nu e.

– Nu…

– Deci cum de a plecat el la ea?

– Fiindcă nu era cu mine…Fiindcă ea a avut loc să flirteze cu el. El i-a dat spațiu. Nu l-a ținut doar pentru mine.

– Deci nu e vina ei.

– Într-un fel e, dar el e mai vinovat.

– Și totuși pe ea o urăști.

– Da…Nu are sens, dar pe ea o urăsc. Pe ea sunt geloasă. Nu sunt atât de supărată pe el. De fapt, îl urăsc și pe el. Dar primează intensitatea urii și furiei față de ea.

– Cred că are sens, într-un fel…Hai să vedem care e avantajul de a fi supărată pe ea, și nu pe el. Cum ar fi să fii furioasă pe el, primordial? Ce s-ar întâmpla?

– Păi….dacă sunt supărată pe el, dacă îi cer lui socoteală, el poate să plece de tot de la mine.

– Și atunci e mai bine, pentru psihicul tău care se teme că vei fi abandonată, să fii furioasă pe ea. Să nu îl superi pe el. Că poate se întoarce…

– Așa pare, da …

– Imaginează-ți că îi vezi împreună…Îți cer asta, fiindcă știu că oricum o faci singură. Ce imagine ai?

– Ei doi, sărutându-se, în natură.

– Unde, mai exact?

– Într-o poiană….La marginea unei prăpăstii…

– Iar tu unde ești?

– Eu îi privesc. Cu furie spumegândă.

– Și ce îți vine să faci cu toată furia asta?

– Să mă duc la ei și să o iau pe ea și să o împing în prăpastie…

– Bun…Fă asta…Ce se întâmplă acum?

– Am rămas eu cu el.

– Și cum e să fie iar al tău? Cum e să fii iar doar tu cu el?

– Nu știu….Parcă nu mai e la fel…Nu îl pot privi în ochi…Nu îl mai vreau așa.

– OK…Stai cu el, în continuare și simte iubirea pentru el.

– Nu o mai am…Nu vreau un bărbat care pleacă de lângă mine așa ușor….

– Ok…Pe el nu îl vrei, iar ea e în prăpastie.

– Da….nu, nu e vina ei. O aduc înapoi pe ea…

– Ok, adu-o.

– Am adus-o….Mă uit la ea..

– Și ce vezi în ochii ei?

– E speriată de mine…Că i-am făcut rău. Și eu. A nu știu câta femeie care i-a făcut rău. Mă văd pe mine în privirea ei.

– Da…Și ea e ca tine…Speriată, cu speranța că va găsi iubire…

– Doamne….E ca mine….Ce bine e să văd și să simt asta…Cât de eliberator e să nu o urăsc!!

– Este…

……..(femeia plânge mult. Cu lacrimi calde, duioase. E duioșie feminină față de tristețea și durerea femeii. A ei și a tuturor femeilor nealese).

– Bun….hai să vorbim acum despre miezul durerii tale. Despre origine. Ce doare când el o alege pe ea?

– Că nu mă alege pe mine. Că nu sunt eu cea aleasă. E o durere care mă taie în două. Nu e o durere de Femeie care pricepe și acceptă că un bărbat poate alege o altă femeie, că poate ei doi nu se potrivesc. E o durere străveche…de când eram mică.

– Zi-mi despre ea. Zi-mi despre cine nu te-a ales.

– Mama nu m-a ales…A ales-o pe sora mea….Tata nu m-a ales….A ales-o pe mama mea…Și de atunci mă strădui să fac toate minunile lumii ca să mă asigur că sunt cea aleasă! Am urcat munții cei mai înalți, am făcut lucruri nefăcute, am devenit fascinantă … Sunt într-o continuă luptă pentru a fi cea aleasă. Îmi dezvolt toate calitățile posibile și imposibile, pentru a mă asigura că sunt cea aleasă.

– Cu cine te lupți?

– Cu alte femei. Eu trebuie să fiu mai frumoasă, mai tânără, mai deșteaptă. Mai orice! Ca să fiu cea aleasă!

– Te-a ajutat lupta cu alte femei până acum?

– Nu….doar m-a însingurat și m-a durut.

– Bun….Atunci hai să vorbim și să simți ce e de simțit…Zi-mi despre cum nu te-a ales mama..

– O plăcea pe sora mea mai mult. Ea era mai frumoasă, mai deșteaptă, mai rebelă, mai talentată. Totul fără efort!

– Și oare ce gândește o fetiță așa mică despre ea atunci când simte că mama alege pe sora ei (nu că o mamă ar trebui să aleagă, dimpotrivă)?

– Crede că nu e bună. Că nu valorează nimic. Că o alege pe sora ei, fiindcă ea e un nimic. Mama nu are ce să aleagă în ea.

– Vezi ce s-a întâmplat cu tine? Erai mică, mama a ales-o pe sora ta, în loc să vă iubească pe amândouă. Iar tu ai fost față în față cu două alegeri subconștiente:

1. Să crezi că mama e dusă cu pluta, că e rea, că nu te iubește

sau

2. Să crezi că mama nu te iubește din cauza ta. Că tu nu ai valoare.

Ce ai ales?

– A doua….

– Și de ce crezi că ai ales asta? Să crezi că nu ești suficient de bună?

– Fiindcă nu aș fi putut să stau în casă, în relație cu o mamă care nu mă iubește….

Femeia plânge…Plânge durerea. Plânge cu terapeuta ei. Plânge apoi acasă, singură, în cadă. Plânge cu prietenele ei. Cu jurnalul ei. Plânge în mașină. E multă durere de plâns. Dar, pe măsură ce se eliberează de durere, femeia descoperă că nu mai urăște cealaltă femeie. Femeia descoperă că vrea apropierea de femei. Că nu vrea să se mai teamă de ele. Că vrea dulceața, căldura, intimitatea conversațiilor, a luatului în brațe cu alte femei. Zâmbetele susținătoare ale altor femei pentru noi, ca femei, nu se compară cu nimic în lume.

Așadar….Ce are ea și nu am eu? Probabil că cel mai realist răspuns este că ea are multe trăsături comune cu mine și doar câteva diferite. Și ea, și eu avem aceleași nevoi de iubire, de apartenență, de exclusivitate. Și ea, și eu am trecut prin experiențe de ne-iubire în copilărie. Acestea sunt diferite și pot fi cauza puținelor diferențe dintre noi. Și ea, și eu avem nevoie de bunătate, de susținere și suflet de femeie în viața noastră! Și ea, și eu avem nevoie de partener/ă bun/ă în viața noastră, alături de care să creștem.