Într-o zi o mamă a găsit un bilețel în agenda ei, pe care scria în limba engleză:

“I feel so sad. Please help me!” (Mă simt atât de trist/ă. Te rog, ajută-mă!).

Mama l-a privit și i-au dat lacrimile. Aceste cuvinte simple scrise de acest copil arată tot ce vrei să știi despre nevoia ființei umane de a fi conținută.

Tristețea simțită de copil poate fi uneori atât de mare, încât îl înspăimântă și pe el să o trăiască de unul singur. La fel și furia, frica sau durerea. O emoție puternică te poate înfricoșa chiar dacă ești adult, dacă nu stai cu cineva alături. De aceea avem atacuri de panică. De aceea ne e teamă să ne adâncim uneori în lucrul nostru terapeutic – fiindcă ne putem întâlni cu o trăire copleșitoare. Când ești copil, dacă ai un părinte conținător, înveți că nicio emoție, oricât de puternică ar fi ea, nu te omoară și nu te doboară. Dacă primești conținerea unui adult, ai cel mai sănătos psihic cu putință, fiindcă doar așa înveți să te conții și singur, fiind conținut mai întâi de altcineva.

Bilețelul fetiței arată că ea are încredere în mama ei. Altfel nu i l-ar fi scris, dacă s-ar fi gândit că nu primește ajutor și dacă și-a pierdut speranța. Arată și că poartă de ceva timp cu ea tristețea și că această tristețe mare, care o sperie, nu a avut loc în gândurile, sau agenda mamei. Așa că fetița i l-a pus, simbolic, în agendă. “Uite, mamă, acolo în programul tău, fă-ți loc și pentru asta”, pare că i-a scris fetița.

(Credit foto – Pixabay)

Ce înseamnă să conții trăirile unui copil?

1. Mai întâi de toate, înseamnă să nu te sperii de ele. Iar eu cred că acesta este punctul cel mai sensibil al tuturor părinților – să nu se sperie de ce simt copiii lor. Pentru că simțirea copiilor e prea mult de dus pentru noi, fie îi distragem de la ceea ce simt (într-un mod mai mult sau mai puțin prietenos), fie le acoperim trăirile cu ale noastre, fie le ignorăm pur și simplu.

Dacă vezi că ești un părinte normal, care se sperie de ceea ce simte copilul – probabil că ai observat că acest lucru are rădăcina în faptul că tu însuți nu ai fost conținut așa cum trebuie. Nu te judeca, doar observă că te simți neputincios să stai cu plânsul, disperarea, tristețea, frica copilului tău. Apoi caută în jurul tău persoane conținătoare, fă listening partnership cu persoane care și ele au această nevoie de a fi ascultate pur și simplu, fără sfaturi sau dorința de reparare a situației. Mergi la duhovnic, mergi la coach, la terapeuți, la orice persoane în care tu ai încredere și de la care pleci mai bine și mai ușor pe interior.

2. A conține înseamnă a asculta și a fi de acord cu ceea ce trăiește copilul. Înseamnă a nu diminua, a nu lua în ușor o trăire puternică, doar pentru că un copil e mic.

3. A conține înseamnă a avea încredere în procesul vindecător care se produce în copil atunci când e primit și ascultat, a avea încredere în puterea ta de părinte care știe să asculte. Înseamnă să stai acolo, să îți faci loc în agendă pentru asta, chiar dacă inițial ți se pare că e imposibil și că nu există soluții, că viața e grea și doar anumite persoane pot să facă asta. Cunosc acest discurs limitativ, care vine din blocajele noastre interioare.

Cum să începeți să vă conțineți copilul?

Mai întâi ascultând cele bune și ușor pentru voi de primit din ceea ce împărtășește copilul. Apoi exersând 2-3 minute cu cele grele. Spre exemplu cu un plâns al copilului că nu primește ceea ce vrea din magazin. Apoi vorbind cu cineva despre cât de activator emoțional este acest proces de conținere a copilului. Apoi petrecând ceva timp frumos cu copilul.