Unul din cele mai frumoase rânduri pe care le-am citit vreodată sunt cele scrise de Thomas Lewis în cartea sa despre emoții și iubire – O teorie generală a iubirii. Iar ele sună așa
Prima parte a vindecării emoționale este aceea de a fi cunoscut în mod limbic. Acest lucru presupune să ai pe cineva cu o ureche agilă care să îți asculte și să priceapă esența ta melodică.
Cu alte cuvinte, noi, părinții avem nevoie să înțelegem ce sunt emoțiile, de ce au apărut în viața noastră și apoi să le vorbim și copiilor noștri despre ele, astfel încât să avem un vocabular bogat în inteligența emoțională. Și poate cel mai important lucru de reașezat în cunoașterea noastră este acela că, în ciuda a ceea ce știm și afirmăm de zeci de ani, ființa umană este mai întâi una emoțională, și abia apoi una rațională!
În acest context, zilele acestea, în cadrul colaborării mele dragi cu Kinder Romania, am scris unul din cele mai cuprinzătoare, dar și mai simple texte despre cele șase emoții de bază ale ființei umane. Un mic ghid despre cum funcționează emoțiile, care cuprinde următoarele idei ideea ca emoțiile au corespondent senzorial în corp, că ne ajută să le simțim în prezența cuiva care să le conțină.
Kinder România a avut minunata idee să folosim un minunat pretext pentru a porni conversațiile despre emoții – momentele de conexiune și de drag în care sculptăm dovlecei. Astfel, Kinder a creat 6 dovlecei, Fericel, Speriețel, Mâhnici, Supărățel, Mândrici și Surprizel pe care să îi sculptăm și despre care să povestim.
Așadar, hai să povestim cu copiii noștri despre emoții, cu ajutorul simpaticilor dovlecei Fericilă, Mâhnici, Speriețel, Supărățel, Mândrici si Surprizel.
Aș începe conversația despre emoții cu copilul meu începând cu Fericel, dovlecelul care reprezintă emoția numită bucurie.
Îl poți descrie pe Fericel ca pe un dovlecel încântător, zâmbăreț și țopăicios. Toată lumea vrea să fie în jurul lui, fiindcă e vesel de dimineața până noaptea târziu. Caută motiv de bucurie în orice și oriunde. E plin de entuziasm și curiozitate.
Apoi, îi poți dezvălui copilului tău că și noi, oamenii, ne-am născut să simțim tot ce simte Fericel, că bucuria pare ca și cum ar trebui să fie cea mai importantă emoție pe care să o simțim. Însă și Fericel știe că nu e singurul dovlecel important și bun și de multe ori se dă la o parte când e nevoie să vină ceilalți frați ai lui.
Pentru a conecta informațiile despre emoția de bucurie cu ceea ce trăiește copilul tău în viața sa de zi cu zi, îl poți întreba dacă poate identifica momente de bucurie din timpul unei zile, apoi ale unei săptămâni. De asemenea îi poți enumera și tu acele clipe în care Fericel apare în viața lui.
Când apare Fericel în viața ta? Când ești în brațe la mama și zâmbești de atâta bucurie, bine și liniște. Când tata se joacă cu tine de-a prinselea, te fugărește și nu reușește să te prindă, iar tu râzi de umpli camera cu râsul tău frumos. Când te entuziasmezi că ai reușit să te încalți singur sau când îți faci tema la școală, iar doamna învățătoare îți spune cuvinte de laudă și apreciere. Dar mai ales, te bucuri cu toată inima când îi vezi pe mama și tata că sunt bine și îl simt și ei pe Fericel!
Un alt lucru important referitor la emoții este faptul că atunci când le simțim, avem și una sau mai multe senzații corporale. Copiii sunt extrem de fini în a simți senzațiile corporale, deoarece ființa umană este mai întâi senzorială, apoi emoțională și abia apoi rațională. Cum se simte Fericel la tine în corpușor? Îl putem întreba pe copil. După ce ne dă el răspunsurile lui, îl putem întreba și noi:
– Oare se simte ca un balon de bucurie care îți umple burtica și pieptul și te face să zburzi? Ca mici furnicături în tălpi și picioare care te fac să alergi și să țopăi? Toate senzațiile corporale de la Fericel sunt electrice, magnetice, intense și te fac să țipi de bucurie, sau calme și line ca râul cel blând și te fac să te cuibărești ca o pisică care toarce în brațe la mama și la tata.
De cele mai multe ori, nouă, părinților ne este teamă de emoția de tristețe. Am face orice să o evităm. Putem începe conversația despre tristețe amintindu-le copiilor ce spunea autorul Hans Christian Andersen în basmul Mica Sirenă – O sirenă nu are lacrimi și de aceea suferă mult mai mult. Cu alte cuvinte, dacă nu am plânge, ne-ar durea sufletul și mai tare și, cu timpul, ne-am putea și îmbolnăvi. Fiindcă atunci când nu putem simți tristețea cu inima și cu sufletul, corpușorul nostru o preia și se îmbolnăvește mai ușor.
Apoi, puteți să îl prezentați copilului vostru pe Mâhnici, care este unul dintre cei șase Dovlecei cu Emoții și care ne face viața mai plină și mai autentică. Fără el, doar cu Fericel, noi nu am fi sinceri și reali. Nu zâmbește întruna Mâhnici, însă e cald și bun. Și Fericel îl iubește și îi face loc și lui în Familia Emoțiilor.
Conversația poate continua prin a face legătura între emoția de tristețe și situațiile pe care le-a trăit copilașul de-a lungul timpului. Astfel, puteți să îi povestiți copilului un adevăr al societății noastre, și anume acela că noi oamenii fugim adeseori de Mâhnici și e nedrept. Îi puteți exemplifica cu proprii bunici, care adeseori întreabă:
– De ce ești trist? Hai zâmbește și uită ce te întristează!
Astfel, îi puteți spune ceva în direcția celor ce urmează:
– Bunicii sunt persoane care îți vor binele și te iubesc din toată inima, dar care cred că doar Fericel e important în viața oamenilor. Ei, bine, Mâhnici a apărut în sufletul ființelor (oameni, pisici, căței etc) ca să facă față momentelor în care pierd ceva sau pe cineva. Spre exemplu, când ți-ai pierdut mingea ta preferată, ai fost trist. Când mama nu a putut ajunge la timp la serbarea ta, l-ai simțit pe Mâhnici. Când tata a fost plecat în delegație două zile și două nopți, ai stat la mama în brațe și ai plâns după tata. Că îți era dor de el. Dar cel mai mult a stat Mâhnici la tine când a murit pisicuța pe care o aveam de când erai tu mic.
Un alt lucru important de povestit cu copilul vostru despre emoții este acela că ele sunt simțite senzorial, ca trăiri corporale. Astfel, îl puteți întreba pe copilaș cum se simte Mâhnici la el în corpușor? Copilul vă va spune că îl doare burtica sau că îi vine să plângă. Iar voi puteți să îi confirmați acest lucru și chiar să îi spuneți că uneori, tristețea vine și poate sta chiar și câteva zile. Asigurați-vă copilul că nu e nevoie să se sperie de el, fiindcă va veni și Fericel înapoi. Aici dați-i exemple de momente în care copilul a fost trist și apoi s-a înveselit iar. Povestiți-i și de lacrimi și de importanța plânsului vindecător. Spre exemplu, îi puteți spune copilașului vostru că Mâhnici vine și cu lacrimi bune, mari și sărate pe obrajori. Lacrimi care vor să iasă și să spună povestea tristă pe care o simte el în momentul acela. Să spună, de exemplu, cât îi e dor de mama. Sau cât de tare regretă că și-a pierdut gentuța. Sau că prietenul său nu se joacă cu băiețelul sau fetița ta într-o zi.
Dar Mâhnici poate să vină și fără lacrimi, doar cu senzații din corp. Corpușorul copilașului poate să simtă o moleșeală în brațe și în picioare, o senzație de gol în cap sau în burtică, o strânsoare de stomac ca și cum mai e un pic și vrei să izbucnești în lacrimi. Dar, puteți adăuga mângâietor.
– Tot ce îți vorbește Mâhnici prin corpul tău este: Mergi la mami sau la tati în brațe. Așa îți va fi tare bine cu mine.
Mândria este o altă emoție importantă a ființei umane care locuiește alături de celelalte emoții din sistemul limbic. Este cea mai nou descoperită de specialiști și cel mai puțin cercetată. Este o emoție interesantă, pentru că se concentrează simultan atât pe sine, cât și pe ceilalți. La fel ca și celelalte, ne-a ajutat pe noi, oamenii să supraviețuim ca specie de-a lungul vremurilor preistorice și să ne simțim acceptați, plăcuți, admirați sau urmați de ceilalți. Le puteți spune copiilor că mândria, spre deosebire de bucurie și fericire, are nevoie și de recunoașterea din partea celorlalți. Este, așadar, o emoție pe care o trăim în relație cu alți oameni și ceea ce simțim depinde de felul în care ne privesc și ne acceptă cei din jur.
Apoi îl puteți prezenta pe dovlecelul Mândrici copiilor voștri. Le puteți povesti cum Mândrici apare atunci când copilul se simte competent și realizează un lucru wow, pe care vrea să îl arate și celor dragi. Spre exemplu, atunci când fetița sau băiețelul vostru a pictat un tablou minunat, iar bunica și părinții l-au admirat, copilul l-a simțit pe Mândrici. Mândrici a venit atunci fiindcă o competență de-a copilului vostru a fost valorizată și apreciată de către cei apropiați. Mândrici îl ajută să se simtă acceptat, integrat și iubit. Dar mai ales, să se simtă unic și special! Iar una din nevoile de relație ale ființei umane este aceea de a se simți fix așa – unică și specială!
Îl puteți întreba pe copilul vostru ce momente își mai amintește din viața lui în care s-a simțit mândru de el însuși. Apoi îi puteți povesti cum și voi vă simțeați mândri când știați răspunsul corect la o problemă grea de matematică. Sau când ați făcut o descoperire unică, sau echipa voastră a câștigat campionatul între școli.
Pentru a începe încă de pe acum o relație sănătoasă cu ei înșiși, e important să îl lase pe Mândrici să vină la ei ori de câte ori se simt bine cu sine. Bucurați-vă împreună de succesul copiilor vostri! Doar așa se poate bucura și ei de reușitele celor dragi din viața lor!
Frica este o altă emoție care locuiește în căsuța emoțiilor din creier. Deși în mod tradițional frica este considerată o emoție negativă, în realitate ea servește un rol important pentru ființa umană – acela de a ne ține în siguranță. Teama ne mobilizează să facem față unor pericole potențiale. Le puteți povesti copiilor că în vremea când oamenii trăiau în peșteri, frica i-a ajutat să se fereasca de fenomene distrugatoare ale naturii, de animale sălbatice și de luptele cu alte triburi. În ziua de azi, oamenii nu mai trec prin atât de multe de pericole fizice, ci mai degrabă emoționale.
Îl puteți prezenta pe dovlecelul Speriețel copilului vostru, spunându-i că este un dovlecel foarte protector. Dacă spre exemplu, băiatul sau fetița voastră cade din pat, Speriețel îl / o ajută să plângă sau să țipe, pentru a chema ajutor și a-și redobândi siguranța. Dacă se pierde de voi în supermarket, Speriețel îl va ajuta să plângă și să meargă către un adult care să îl ajute să vă caute. Acestea sunt situații de pericol real în care Speriețel își suflecă mânecile și face treabă bună!
Mai sunt însă și situații în care Speriețel se teme fără un pericol real. În acest moment al conversației îi puteți da exemple de frici ale copilului vostru care nu au un motiv aparent, dar care sunt importante, fiindcă ele arată o altfel de frică, mai profundă. Astfel, îi puteți aminti despre frica lui de baloane sau despre frica de apă, de gândaci, de alți copii, de mașini, de zgomete, etc (sau orice temeri care par inexplicabile pentru noi). Îi puteți explica copilului că, deși baloanele nu sunt periculoase, mai demult s-a speriat de un clovn cu baloane, care avea fața pictat în mod ciudat. Sau îi puteți povesti că Speriețel a inventat, poate, frica de copaci, ca motiv pentru a sta mai mult cu tata sau cu mama.
Dar cel mai important lucru pe care să îl spuneți copilașului vostru este că Speriețel e minunat și că îi ajută în orice moment. Că orice frică a copilului merită să primească atenție de la voi, părinții lui și să fie auzită și liniștită.
O altă emoție, alături de bucurie și tristețe este furia. Pentru tine, dragă părinte, este important să știi că este tot o emoție bună, chiar dacă intră în categoria emoțiilor denumite de societate ca fiind negative. Aici, de fapt, aș face un pas în spate și i-aș spune copilului meu că nu există emoții negative și emoții pozitive. Ele pur și simplu există, iar fără ele noi, ca specie umană, nu am fi supraviețuit, dar nici nu am fi evoluat. Astfel, le puteți povesti copiilor voștri că emoțiile au apărut pentru a ne ține în siguranță, de-a lungul istoriei noastre.
Dacă ar fi să ne întoarcem la primii oameni care au existat pe pământ, oamenii peșterii, și la dovlecelul Supărățel, despre care le vorbiți azi copilului vostru, ei au avut nevoie de emoția de furie pentru a se apăra de pericole și pentru a-și proteja familia. Instinctul de luptă pe care îl au și animăluțele apare din emoția de furie. Dacă până acum ați descurajat furia în familia voastră, i-aș spune copilului meu că v-ați înșelat, deoarece așa am fost noi educați de-a lungul timpului, că furia nu e o emoție bună, în special la fetițe. Dar oamenii nu sunt speriați de furie, ci de comportamentele pe care această emoție le generează, cum ar fi agresivitatea și violența.
Supărățel este un dovlecel la fel de minunat și de nepericulos ca și ceilalți prieteni ai săi. Acum i-aș povesti în ce situații apare el în viața noastră – atunci când există o nedreptate față de noi sau față de o persoană dragă, ne înfuriem. Când observăm că cineva nu respectă regulile pe care noi le respectăm. Sau când cineva se pune de-a curmezișul planului nostru. Când cineva ne trădează, ne abandonează sau ne respinge. Apoi, îi puteți dezvălui copilului vostru că este bine că apare Supărățel în acele momente, fiindcă ne protejează.
Îl puteți întreba pe copilul vostru când apare Supărățel în viața sa. Veți vedea, va ști imediat. Când surioara cea mică îi ia jucăria favorită. Când prietenul său îi dărâmă turnul pe care tocmai l-a construit. Și uneori când mama sau tata nu vrea să îi mai cumpere o înghețată.
Cum se simte în corpușorul său furia? Ca o încordare a tuturor mușchilor, ca și cum s-ar pregăti de luptă. Adeseori pumnii se încleștează, copilul începe să transpire și se încleștează și bărbița.
Dovlecelul Supărățel vrea să le spună copiilor că furia e o emoție bună, dar să nu lovească sau să strice jucăriile când sunt furioși. Ci să facă un dans al furiei sau o luptă cu pernele cu părintele său.
Surpriza este cea mai scurtă emoție a ființei umane, dar și a celorlalte mamifere. Ea apare și se simte ca o tresărire la mișcări sau la sunete neașteptate. La fel ca toate emoțiile, supriza are un scop protectiv – acela de a ne concentra atenția asupra unui eveniment sau a unei ființe, pentru a detecta dacă există pericole.
Dovlecelul Surprizel este unul foarte interesant fiindcă el apare doar pentru câteva secunde, după care vine alt dovlecel. Dacă se întâmplă ceva frumos, vine Fericel, dacă se petrece ceva înfricoșător vine Speriețel, iar dacă are loc ceva supărător apare Supărățel. Îl puteți întreba pe copilul vostru dacă își amintește de momente din viața lui în care l-a cunoscut pe Surprizel? Probabil își va aminti de cadourile preferate pe care și le dorea și pe care le-a primit de la cei dragi, după care a apărut Fericel. Sau poate de momentul de început al pandemiei pe care o trăim cu toții acum, iar după Surprizel a apărut Mâhnici sau Speriețel. Sau poate de momentul când doamna învățătoare i-a anunțat pe copii că pictura copilașului vostru a câștigat premiul 1.
Cum se simte Surprizel în corpușorul copilului și al părintelui? Ca o tresărire în piept sau ca un țopăici în picioare. Ochii se măresc ca și cum ar vrea să vadă mai bine, iar bărbița se duce în jos, ca să iasă un sunet de surpriză din gât. Iar uneori surpriza vine cu râs și plâns amestecate.
Vă mulțumesc că ați citit aceste rânduri și îmi doresc să vă ajute acest minighid al emoțiilor pentru convesații de suflet cu copiii voștri. Și, nu uitați. Aceste conversații nu trebuie forțate. Ele au loc cel mai bine atunci când e un moment potrivit pentru copil, când el e deschis față de noi. Nu trebuie avute în mod didactic, iar noi vrem mai degrabă să ascultăm și să ghidăm. În final, v-aș mai spune că, pe lângă discuțiile acestea care facilitează inteligența emoțională și cunoașterea de sine, emoțiile au nevoie să fie trăite de către copil și, pe cât de mult putem noi, să fie conținute de noi. Adică noi să nu ne speriem de emoțiile puternice, să învățăm să stăm cu ele (stând și cu ale noastre) și să le luăm în serios.
Mulțumesc!
Leave A Comment