Acum mulți ani am început să le povestesc copiilor mei despre sex: cum se fac copiii, cum crește fătul în burtica mamei, cum tatăl e la fel de important ca și mama, cum spermatozioidul lui decide sexul copilului, cum se naște bebelușul. Le-am zis despre menstruație, tampoane, despre cum e foarte în regulă să își exploreze corpul și să se cunoască, să simtă bucuria descoperirii propriului corp. Toate informațiile au fost oferite pe măsură ce ei erau curioși, le cereau sau le auzeau la alți copii. Interesant pentru mine a fost că ei au primit aceste lucruri despre sexualitate, această dimensiune extrem de definitorie a ființei lor, foarte natural, fără să râdă sau să facă glume.
Ce am observat acum este o schimbare majoră – aceea că ei au început să râdă la orice subiect sau cuvânt legat de sexualitate!!! Inițial m-am întrebat de ce un aspect care până acum era normal pentru ei, a devenit subiect “din ăla”? Doar i-am educat bine!! De ce râd? De ce nu mai pot aveam o conversație frumoasă și conectantă, stând frumos pe scaun, ochi în ochi, mână în mână cu copiii mei și să vorbesc despre sex cu ei? Ei, cu Kimmy pot asta, ea are 5 ani jumate. Cu Anna (8) și Yuri (10) nu mai pot. Ei râd și îmi zic să taaac, de fapt dorindu-și să rămân în zona aia, dar pe un ton de glumă. În niciun caz să NU vorbesc serios despre sex cu ei. Decât când vor ei!
Încep să îmi explic râsul și jena, observându-i pe ei, pe prietenii lor și dinamica dintre ei…Ce se întâmplă este că ei devin din ce în ce mai conștienți de sexualitatea lor. Și, dintr-un motiv sau altul, se tem de ea. De ce se tem să se întîlnească cu această dimensiune atât de profundă a persoanei lor? Poate din rușinea pe care o percep așa, în aer la părinți (e clar că și eu le-o transmit la un anumit nivel, doar și eu sunt crescută tot aici!). Poate din mesajele societății, cum ar fi cele de mai jos:
- “Nu te mai duce să te joci cu băieții!” sau
- “Hai că nu ai sâni așa de mari, încă nu au crescut” – transmițând în felul acesta că a crește sânii ar fi o problemă…..
- “La vârsta asta nu există dragoste, pe aia o să o cunoști mai târziu. Nu ai de ce să suferi acum!”
- “Nu te îmbrăca așa sexy / ca o …(scrieți un cuvânt din ăla greu, de l-ați auzit când erați copii)”
- “Nu mai sta în poziția asta. E indecent. Ți se văd picioarele nuștiucum. Se văd chiloțeii” – credeți-mă: ei ȘTIU când să aibă grijă cu pozițiile în care șed! Învață din interacțiunile cu prietenii lor ce e și ce nu e permis.
Poate se tem de sexualitate și din cauză că întrevăd actul sexual peste câțiva ani. Află povești despre fratele mai mare al prietenului X care are o iubită. Și e ceva nou, e ceva necunoscut, ceva care are legătură cu corpul lor într-un fel cu totul și cu totul nou. Nu, e greu de presupus că ei ne vor spune nouă, părinților aceste temeri din prima. Deocamdată se fac glume de toate felurile între prieteni, iar glumele nu includ aspectul emoțional. Pe acesta îl dezvoltă acasă, cu noi. Cum? Eu cred că pașii ar putea fi (o parte din) cei de mai jos – este pura mea experiență, în cărți citesc doar că e bine să fim deschiși, să avem discuții sincere cu ei și să nu îi rușinăm.
(Credit foto – Sutterstock)
Pașii pe care îi văd eu la vârsta când încep să chicotească legat de sex:
- Când le auzim glumele, intrăm în ele, haios. Eventual facem și noi glume – mai jos o să vă povestesc o istorioară recentă.
- Inițiem discuții – “Fată frumoasă, am văzut că vorbeai cu prietena ta despre sex. Vrei să mai povestim?” Dacă nu vor aceste discuții, închidem subiectul cu umor. Spre exemplu:
- “Ah, da, Doamne, e poate mai bine, că m-aș fi înroșit toată vorbind despre cuvântul ăla cu S…Aaaaaaa! Știi care nu? Ăla care începe cu s și se termină cu ex. Aaaaaa.”
- Offff…deci iar o să țin prelegerea mea despre sex ursulețului. Doamneeee!! Vreau și eu să fac educație sexuală cuiva și nu am cui!! Nu am cui pur și simplu! Că acești copii știu tot-tot! Știu și despre pupat pe gură, și despre dormit dezbrăcați aaa!!
- Dacă vorbesc mai așa, mai murdar, ca între băieți – nu îi certați. Apropiați-vă de ei, fie vorbind singuri, fie vorbind cu o jucărie de pluș, zicând ceva de genul (asta e recentă, i-am adorat pe băieții ăia plini de viață și însetați de a știi, de a fi auziți, de a fi văzuți ei, cu toate curiozitățile lor) ….”Uff…am auzit că vorbeau despre ecler cu cremă (aici nu vă explic, na, închipuiți-vă voi, dragi cititori, pentru ce e această metaforă!!)…Aha! Da, ce bine că vorbesc despre dulciuri și despre mașinuțe băieții ăștia. Nu-i așa că despre asta vorbeați?” Ei vor zice râzând de voi: “Daaaaa”. “Aaaaa, ce bine! Doamne, când vor ajunge să vorbească și despre sex…atuncea să te ții! Trebuie să mă pregătesc să le spun despre asta copiilor. Ia să caut o carte despre s. Despre s….vai, mor de rușine să zic! Despre s….Nu pot! (mă prefac că mă înec încercând să pronunț cuvântul ăla cu s. S. S. Ș-)))” Ei vor zice: “SEX, Otilia!!” “Aaaaa, tăceți din gură!!”
Ce fac eu în dialogurile astea? E tot o tehnică de inversare de rol pe care o povestesc de mulți ani părinților când vorbesc despre puterea vindecătoare a jocului, pe care acum o folosesc și la copiii mari! Pe scurt, această tehnică e așa: atunci când copilul mic sau mare are o frică, mă prefac că mie îmi e frică – această reversare de rol o știu de la psih. Larry Cohen, autorul Playful Parenting. Unii dintre părinți au descoperit-o instinctual!
OK, revenind la discuțiile despre sex, ei se tem ca altceva de sex și de conversațiile despre sex cu adulții, care în general au o tentă științifică. Și atunci în joacă, mă prefac că mie îmi e teamă sau jenă – eu de fapt aducând în prim plan sentimentele lor!! Sau mă prefac că sunt părintele care trebuie să facă educație sexuală și nu știe să o facă. Sau că acești copii deja știu totul, iar eu nu mai am ce să mai aduc în plus decât niște chestii fumate :-))))!
În tot timpul ăsta copiii vor țipa și vor râde cu gura până la urechi și vor zice râzând “Taaaaaci!!” – cât timp râd, nu-i credeți pe cuvânt, ci continuați!
……………………..
Și acum o poveste scurtă cu un dialog despre sex.
Patru băieți la noi acasă cu vârsta de 9-10 ani și trei fetițe de 6-8 ani. Fetele se joacă cu nisip kinetic pe jos. Un băiat vrea să se joace si el, dar îi e teamă că activitatea asta e doar pentru fete și îi e teamă să nu râdă ceilalți băieți de el. Și mă întreabă pe mine:
“Nisipul ăsta e doar pentru fete?”
Eu nu apuc bine să zic ceva, că un alt băiat răspunde râzând pe sub mustăți:
“Nuu, e unisex!” (cu accent pe ultima silabă, desigur).
Se uită la mine, eu la el. Zâmbesc și intru în rolul de fraieră.
“Copii, ați auzit? E Unisex. Adică și pentru fete, și pentru băieți. Sa nu credeți că un nisip unisex e unul care face sex!”
Toți râd. Anna râde: “maaamaaaa!” Eu râd cu ei, las să vadă că știu că glumesc. Și că sunt deschisă și posibil relaxată la acest subiect (credeți-mă, numai relaxată nu sunt, dar încerc).
“Deci ați înțeles ce înseamnbă Unisex? Aaaa, sa nu uit! Voiam de mult să vă întreb: vreți să vă povestesc un mic așa, un ABC al sexului?”
“Nuuuuu….Hai afarăăăăă!”
………………
Ce văd ei aici? Disponibilitate la conversații. Că nu mă sperii de glumele lor. De ei. De temerile și rușinea lor. Ei văd că e un subiect care poate fi deschis oricând. Umorul îl dezbracă de rușine pe acest subiect greu pentru toată lumea. Și se păstrează încrederea în părinte. Iar râsul descarcă jena și tensiunile. Și ne apropie unii de ceilalți!
Si totusi, la 5 ani cum le spunem despre sex?
Pana azi am avut si eu discutii serioase, ochi in ochi despre sex, iar azi S a mea imi zicea ceva de fundulet si radea intr-un anumit sens…Cred ca s-a terminat perioada linistita despre sex si la noi, incepe greul 🙁