Cum a fost azi la școală?

Feluri concrete prin care ne sprjinim copiii atunci când le e greu în relația cu școala

București – Sâmbătă 1 octombrie 2016 de la 10 la 14

Locația:

We Love Digital Unirii, Strada Radu Vodă 17, etajele 4 și 5, sector 4, București, România

Cu această întrebare încercăm să ne reconectăm cu copiii noștri când ne întâlnim, ei după o zi de școală, noi după o zi la serviciu. Este întrebarea care cuprinde speranțele noastre legate de viața lor atunci când noi nu deținem controlul. Vrem să știm ce învață, dacă profesorul a fost mulțumit de prestația lui școlară sau nu, dacă relațiile de prietenie sunt liniștite și fără conflicte. Pe scurt, întrebarea aceasta cuprinde dorința părintelui ca viața copilului său să fie una bună și relaxată.

„Cum a fost azi la școală?” sună pentru copil ca o întrebare al cărei răspuns poate mulțumi sau nu părintele. O întrebare lunga cât o agendă! De aceea, copilul o evită. Uneori o evită și pentru că ziua a fost lungă, întâmplările au fost multe, iar creierul lui are nevoie de o pauză pentru a procesa cele petrecute peste zi. Uneori pur și simplu uită.

Răspunsurile la această întrebare le știm cu toții. Ele sunt: „bine” sau „nimic”. După care apare un gol în conversație. Ne ocolim privirile și căutăm un alt subiect mai bun de reconectare.

În consultațiile pe care le am cu părinții de copii școlari, am văzut cum relația părinte-copil se transformă dintr-una de conectare, într-una tensionată, de supraveghere a temelor. Puținele ore petrecute împreună sunt dedicate verificării lecţiilor, ceea ce reduce substanțial timpul de relaxare şi joc de care copilul are nevoie pentru a se simți viu și explorator. Și am văzut la toți acești părinți teama care ne este specifică și nouă, românilor, din cauza trecutului istoric dificil pe care l-am trăit: aceea că dacă nu avem performanțe școlare excepționale, nu putem avea un viitor bun.

Discuțiile cu trei clase de liceu de adolescenți au fost revelatoare pentru mine în ceea ce privește rolul părintelui în viața copilului. Deși am fost în fața lor să le povestesc despre iubire, despre cum ne îndrăgostim și despre relații, întrebările lor pentru mine nu au fost deloc în zona intimității sau a dragostei. TOATE au fost legate de relația cu….părinții lor! Despre cum ea s-a deteriorat din cauza școlii. Despre frica părinților că ei nu se vor descurca în viață. Și cum toate conversațiile dintre părinți și copii gravitează în jurul școlii.

(Credit foto: Bogdan Dinca)

Studiile arată de câteva zeci de ani buni că succesul academic al unui copil este direct proporțional cu gradul de implicare al părintelui în relația cu școala. Când spun „relația cu școala”, mă refer atât la studiu, cât și la relațiile dintre părinți și profesori și cu familiile altor colegi de la școală. Nu mă refer la contactul părinte-profesor cu privire la comportamentul de studiu al copilului. Și nici la numărul de ore petrecut de părinte alături de copil făcând teme și lecții. Aceste două lucruri sunt factori care nu încurajează succesul academic, pentru motive pe care vi le voi povesti în întâlnirea noastră din 1 octombrie.

Studiile pe care le-am analizat până acum nu spun ce înseamnă exact această implicare a părintelui. Experiența cu cei trei copii ai mei, cu familiile cu copii școlari pe care le-am ajutat și ceea ce am aflat și integrat de la specialiști precum Patty Wipfler, Michael Thompson, Larry Cohen și Alfie Cohn arată că această implicare a părintelui constă în felul în care el își construiește și repară relația cu copilul său. Acesta este factorul determinant al succesului academic al copilului – conectarea profundă cu copilul!

De aceea, uneori ducem lupte cu copiii pentru

a face temele
a depăși dificultățile de învățare
a-i ajuta să fie atenți în timpul orelor
a participa la concursuri și a lua punctaj maxim
a fi în primii din clasă
a avea prietenii care trebuie, nu din cercul „acela”.

Aceste lupte nu trebuie duse doar cu copiii. Ci și cu sistemul de învățământ. Sunt extrem de conștientă de neajunsurile lui. Și aici am idei bune de a face echipă cu cadrele didactice, fără să îi rușinăm că aparțin unui sistem care nu funcționează în favoarea copiilor.

Conectarea și ascultarea sunt ingredientele magice în relația părinte copil. De ele are el nevoie pentru a atinge succesul la școală, pentru a se bucura de relații frumoase de prietenie, dar și pentru a trece peste dezamăgirile din relația cu școala și prietenii!

Ce vom povesti în întâlnirea noastra?

Pe 1 octombrie, între orele 10 și 14 ne vedem să povestim împreună cum îi ascultăm. Nu voi pune accent foarte mare pe faptul că temele și concursurile nu ajută prea mult, nu acesta e subiectul meu. Ce îmi doresc eu este să vă ofer instrumente pe care să le folosiți în realitatea pe care copiii noștri o trăiesc acum.

Astfel, vom povesti despre cum folosim instrumentele Hand in Hand Parenting așa încât să îi ajutăm și susținem pe copiii noștri:

să se deschidă și să ne povestească despre cum a fost ziua lor la școală
să își facă temele (da, așa e, nu ajută prea mult temele, însă ele încă reprezintă o realitate în majoritatea școlilor din România)
să depășească dificultățile de învățare, neatenția la ore
când sunt excesiv de studioși și perfecționiști
să facă față concursurilor la care aleg să meargă
în relațiile cu profesorii și colegii
când pierd locul întâi, sau când nu câștigă competiția sportivă.

Alte subiecte abordate:

cum pot școlile să acomodeze nevoile băieților mai bine decât se întâmplă acum
despre locul pe care copilul nostru îl ocupă la școală (dacă e printre primii din clasă, în mijloc sau în ultimii. Ce spun studiile longitudinale despre aceste locuri și cum se corelează cu succesul lor în carieră de mai târziu
idei legat de cum ar putea să arate o zi obișnuită din viața voastră împreună, atunci când copilul merge la școală. Pentru ca ei să se simtă conectați cu voi și plini de încredere în sine, iar voi să vă simțiți părinți buni!

Cui se adresează această întâlnire?

Părinților care cu copii școlari (5-12 ani) sau care au copii mici și vor să se pregătească pentru perioada școlară.

Și îmi mai doresc să facem și listening partnership (acel instrument de ascultare terapeutică de la Hand in Hand Parenting) pe subiectul școală. Fiindcă nu ne putem înțelege cu adevărat copiii și nu putem fi prezenți în relația cu ei decât atunci când ne revedem trecutul cu amintirile legate de școală.