Așa cum nu există adulți fără dileme și dureri în viață, tot la fel nu există copii fără dileme sau fără frici. Unii copii vin la părinții lor și le spun direct ce îi preocupă. Le povestesc de-a fir a păr cum a fost la școală, ce a făcut profesorul cutare, cum s-a simțit respins(ă) când copiii nu l-au ales în echipa lor la fotbal, cât de confuzi și neputincioși se simt că nu pot opri divorțul părinților, ce dor le e de bunica care a murit etc. Alții nu povestesc ce simt, de ce anume le este teamă, ce îi doare. Poate pentru că nu știu nici ei ce se întâmplă în interiorul lor, sau poate pentru că nu sunt mulțumiți de răspunsul pe care îl primesc din partea părintelui. Apoi, de multe ori copiii nu ne povestesc despre viața lor interioară pentru că ceea ce se întâmplă în sufletul lor este atât de adânc și de dureros, încât (inconștient) preferă să nu se ducă într-acolo.

Și pentru că menirea și meseria mea în acest moment este să împuternicesc părinții în relația cu copiii lor, îmi doresc să vă dau câteva idei legate de cum puteți afla cu ce se confruntă copiii voștri în viața lor emoțională.

1. Observați care sunt poveștile preferate ale copiilor voștri

Care sunt cărțile pe care vi le cer să le citiți împreună seara înainte de culcare sau în timpul zilei? Este Iepurele și broasca țestoasă (fabula de Aesop)? Atunci probabil că în sufletul copilului există durerea legată de competiție, că nu ajunge mai niciodată pe locul 1, pe când cineva apropiat lui (frate sau prieten) ocupă mai mereu acest loc. Iar povestea aceasta este despre cum cineva slab ocupă locul 1, pentru că favoritul curesei se dă mare.

Este cumva Hansel și Gretel, iar părinții copilului au divorțat? Atunci acestuia îi e teamă că tata va avea o altă iubită care nu îi va iubi pe copii și care îi va lua mințile tatălui, așa încât acesta nu va mai putea avea grijă de ei.

Este cumva Cei trei purceluși sau altă poveste despre un personaj mai slab care învinge în final, prin bunătatea și istețimea lui, unul mai puternic și rău? Atunci probabil că băiețelul sau fetița noastră are nevoie să audă această poveste pentru că în acest moment se teme să nu fie “doborât” de cineva de acasă sau de la grădiniță / școală. Iar ascultând cum binele învinge răul, copilul prinde putere, fiindcă insitnctiv știe că și el e isteț și îl duce capul să învingă un căpcăun mare, un lup fioros sau un Rumpeltiltskin rău.

Este cumva Prințesa și bobul de mazăre? Atunci fetița ta este în căutarea acelui lucru special, o nestemată neprețuită care se află în sufletul ei și pe care și-o dorește. Fiindcă acea abilitate de a simți un bob de mazăre sub 20 de saltele este ceva atât de unic și neprețuit care definește feminitatea unei prințese, încât fetița îl dorește și ea.

De asemenea, o temă importantă în viața copiilor este teama lor de moarte, pe care aceștia încep să o simtă în jurul vârstei de 3-5 ani. Basmele precum Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Capra cu Trei Iezi  etc sunt cerute de ei atunci când vor să simtă această teamă în doze mici, alături de părintele său de care se lipește strâns când personajul cel rău e pe cale să câștige. Alături de părintele său cu care râde din toată inima atunci când personajul cel rău moare!

(Girl on a swing at sunset, Pinterest)

2. Observați ce jocuri se joacă copilul vostru, fie singuri, fie cu voi, fie cu alți copii

O dată două fetițe se jucau de-a hotelul. Recepționera chema cameristele să le pregătească oaspeților paturile, ca să doarmă bine, confortabil. “Noapte bună”, le spunea recepționera pe rând tuturor animăluțelor. “Să dormiți bine și să visați frumos!” Aceasta era tema jocului.

Iată ce se întâmpla în viața fetiței. Acasă, părinții se aflau adeseori în conflict, așa că hotelul era simbolul unei vacanțe, al unui loc în care te simți mai în siguranță decât acasă. Iar noaptea, fetița avea adeseori coșmaruri. De aici urarea făcută tuturor turiștilor de către recepționera din joc să aibă o noapte bună.

Se joacă copilul tău cu doi dinozauri care se luptă și se mușcă? Atunci probabil că are nevoie de sentimentul de putere. Poate în viața copilului există o luptă cu cineva (frate, soră, părinte, prieten, învățător etc) din care nu iese biruitor, iar în acest joc el vrea să câștige și să se simtă iarăși puternic.

În joaca cu tine copilul te roagă să faci numai ce vrea el? Adică atunci când joci leapșa, îți ordonă să te oprești când ești gata să îl prinzi? Îți zice să mergi 10 pași cu ochii închiși și să nu te miști până îți zice el că ai voie? Ei bine, în astfel de situații copilul are nevoie de control, iar astfel de jocuri sunt minunate pentru a-i oferi acel control pe care el mai apoi îl absoarbe în corpul și creierul său.

Copilul tău mare se joacă de-a bebelușul? Atunci el e în căutarea acelei iubiri pure de mamă și tată, fără îngrijorări și fără cerințe. Tot ce trebuie să facem este să i-o dăm. Să îl luăm în brațe asemenea unui bebeluș, să îl băgăm sub bluza noastră și să îl ocrotim iarăși, ca în acele momente în care era în burtică.

Da, jocurile și poveștile preferate ale copiilor, la fel ca și filmele pe care doresc să le privească împreună cu noi, împreună cu desenele și arta lor ne dau indicii bune despre ce lupte se dau în sufletul lor, despre ce îndoieli, frici sau dileme nu le dau pace și le apar noaptea în vis. Cel mai important pentru copii este ca noi, părinții lor, să le vedem și să le acceptăm fără judecată lumea, sentimentele și creativitatea.