Într-o încercare de a restaura homeostazia personală de astăzi, voi veni către voi cu un joc amuzant pentru momentele în care copilul e supărat pe voi. Situație des întâlnită care arată astfel: copilul e fugit din relație, pare că are nevoie de ea și de voi, pare că vrea să îl căutați, nu să așteptați până își revine el. Iar voi vreți să vă reconectați, să refaceți puntea iubirii percepute și simțite de el, dar nu să distrageți de la emoția pe care o simte copilul. Iar jocul este despre Te vreau. Este un joc despre cum se curtează copilul.

Părintele și copilul în mașină.

– Păpușă, nu vorbești cu mine? Tu chiar nu vrei să te împaci cu mine? Să îți lași mama/tata să îți arate iubirea aia, imensă cât globul?

– Nuuu! Nu am nevoie de ea! răspunse copilul cu o satisfacție nețărmurită în glas.

– Ok…Păi, eu am încercat iubirea cu frumosul. Dacă nu se poate, cu frumosul, o să încerc altfel.

În acest timp, copilul, usor curios, dă drumul mai tare la muzica Mad at Disney, un cântec des ascultat pe Tik-Tok, aplicația de neînțeles pentru părinți, cântec pe care l-a învățat și părintele pe de rost. Dă mai tare muzica, ca și cum copilul este complet dezinteresat de iubirea aceasta imensă cât globul. Sau, ca și cum ar încerca răbdarea și puterea de a curta a părintelui: “Ia să văd eu, cât de tare mă vrei?”

• 

Părintele se preface că sună undeva (fără telefon, desigur, că doar conduce).

– Alo! Bună ziua! Am sunat la poliție, da? Da, bun, ok. Am de raportat un copil care nu vrea să se împace cu mine. Da, domnule politist, este grav, este un caz grav. De ce grav? Pentru că eu am intrat în depresie și am atacuri de panică. De la ce? De la neiubire, domnule. E grea neiubirea asta.

(Copilul deja începe să zâmbească)

– Aaaa, auziți Mad at Dinsey? Siigur, vi-l explic imediat. Da, stați așa, vă explic imediat cum e cu Mad at Disney. O fată zice că e mad at Disney, pentru că a învățat chestii aiurea despre iubire din desenele animate cu printese. Ce zice? Zice What the hell is love, what the hell is love, what the hell is love supposed to feel like? Vă zic eu cum e cu iubirea. Nu e bine, dom’le. Mă ignoră copilul meu. Nu mă vede. Nu mă bagă în seamă. Eu mă învârt în jurul ei într-un picior, iar ea nu și nu. Nu știu ce să mă mai fac? Veniți aici cu ajutor pentru mine? Ce să faceți? Păi, nu știu, să o certați? Să o amenințați? Poate merge așa! Că eu nu mai am metode!!

– Nuuuu, nu merge așa! țipă copilul râzând.

– I-auziți, zice că nu merge dragostea cu forța. Așa zice. Da, da, scuze, știiiiiu, știu că are dreptate, eu v-am zis că nu prea știu cum e cu ubirea asta. Așa e, e mult mai inteligentă ca mine. Știu. Da, și mai frumoasă. Și mai hazlie, ziceți? Da, așa e, aveți dreptate, eu nu sunt fun deloc. Sunt anything but fun.

– Așa eeeee! Fără supărare, dar nu ești deloc fun. Erai mai demult. Acum glumele tale sunt yeeeeew! Ești ridiculous!

– Ce zice? Țipă și ea, aici în spatele meu, că sunt ridiculous, așa zice. Ridiculous sper că înseamnă că sunt un părinte minunat, bun și atent cu copilul său.

– Nuuuuu! Nu înseamnă asta! rade copilul.

– Da, da, sigur, ascult. Fac tot ce-mi ziceți, numai să îmi fac copilul să vorbească iar cu mine, așa duios și frumos.

Deznodământul e cald. Se lasă cu joacă în parc și cu îmbrățișări furate de părinte și primite de copil.

Un joc bun, activ și alert despre cât de mult adoră copilul să fie curtat. A-l curta înseamnă a-i arăta cât de mult îl vrei. Și a se simți vrut, este unul din ingredientele principale ale atașamentului. Copilul simte că e iubit atunci când i se arată că e vrut. Când i se arată bucuria de a fi în preajma lui. Când e căutat atunci când el se ascunde.