“Mami, deschide-ți picioarele și fa-le cuib. Si eu stau acolo!”, îi spune Andi mamei.
Andi are un frate geaman, Teo. Și amândoi s-au născut prematur. Povestea lor e una frumoasă, începută trist și cu durere, dar, cu părinții lui iubitori și luptători, ea s-a transofrmat într-una despre curaj și putere.

Acum o săptămână am întâlnit niște părinți frumoși, toți cu minuni născute prematur, în cadrul unui curs organizat de Asociatia Unu și Unu. Cred că am lăcrimat împreună cu ei în primele cinci minute ale prezentării, atâta durere se simțea în sală. Mă înclin în fața puterii lor cu care au trecut prin primele două luni de viață când bebelușul era la incubator. M-a durut tare când povesteau despre vârsta reală și vârsta ajustată. Le-am zis că îmi imaginez că sună atât greu și pentru ei, și pentru bebeluș. E ca și cum povestim despre cum e bebelușul și cum ar trebui să fie ca să fie “normal”. Toate vizitele la doctor să vadă dacă bebelușul se dezvoltă conform programului…Multă durere….

DAR….după ce m-am înmuiat rău, privind-o pe Diana, mama lui Andi și a lui Teo, mi-am zis repede în gând că tre să stăm serios de vorbă. Și între noi, și cu bebelușii. Primul lucru pe care îl facem cu bebelușii este să începem să ne uităm la ei nu ca la niște pui mici și firavi, ci ca la niște urși puternici! Să ne minunăm de brațele și piciorușele și burtica lui puternică, pricât de mici ar fi ele! Să renunțăm pe cât putem la vârsta ajustată. Sa incercăm pe cât putem să nu îi mai comparăm cu cei “normali”, că îi doare și pe ei, și pe noi. Ei sunt ei, unici, niște miracole. Să ne închinăm în fața puterii lor de a lupta. Ca sunt niște zei păpușile astea!!

(Traducere: “Chiar dacă e micuță, e aprigă!” din Visul unei nopți de vară – o mantră care li se potrivește așa bine copiilor născuți prematur!)

Am povestit cum vrem să îi facem conștienți de faptul că au un corp minunat și puternic, de care ne bucurăm și noi, și ei. De joculețe pe care să le facem cu ei, în special cucu-bau și un joc în care fugim cu ei prin casă, în ritmul cel mai ușor pentru ei, urmând ca în timp să ne adaptăm ritmului lui. Astfel de jocuri mai viguroase le dau putere bebelușilor născuți prematur.

La un moment dat, Diana, co-fondator al Asociației Unu și Unu, alături de Corina Croitoru, a început să povestească jocul cu care am inceput, cu cuibul…Ca Andi mai vrea în cuib. Au zis apoi și alte mămici că și copiii lor mai mari vor să stea în cort, își construiesc spații închise care simbolizează burtica protectoare a mamei. Majoritatea copiilor își refac nașterea în jocurile lor de-a cortul, de-a tunelul, de-a alunecatul pe tobogan, însă jocurile copiilor născuți prematur sunt diferite, fiindcă în ele ei nu vor să iasă. Ei vor să mai stea! Aceste jocuri sunt vindecătoare pentru copii, vindecătoare pentru faptul că au ieșit prea repede, când ei încă nu erau pregătiți. Ei mai voiau acolo. Vindecătoare pentru acele săptămâni în care au stat separați de părinți. Jocul acesta vindecă, fiindcă sistemul limbic, care păstrează durerea experiențelor noastre emoționale, nu face diferența între joc și realitate. Cortexul prefrontal știe că e joc, și nu real, dar creierul emoțional nu știe. Și datorită acestei construcții miraculoase a creierului, bebelușul se vindecă prin joc. Asta e puterea jocului <3!

Ca să fie vindecător, copilul are nevoie să se întâmple în joc ce vrea el, ceva ce părinții de acolo instinctiv au și făcut. Chiar dacă acest joc aduce o grămadă de vinovăție și durere că în realitate nu s-a putut întâmpla așa. Atât de mult îmi doresc să dispară acea vinovăție că nu au putut face mai mult, că nu au luptat mai mult cu medicii, că multe multe motive, încât

“Mami, deschide-ți picioarele și fa-le cuib. Si eu stau acolo!”

“Da, puiul meu. Le face mami strâns-strîns, și te protejează. Să nu ieși afară. Mami ține ușa închisă. Poți să te rezemi de mine și să faci nani. Nu deschide nimeni ușa….”

Va iubesc din tot sufletul, părinți minunați și curajoși! Va iubesc, Unu și Unu!

Asociația Unu și Unu și Povestașii au în curînd un nou proiect, #cuiburipentruviata, despre care nu știu prea multe, însă știu sigur că va fi magic!