Am intrat deja cu toții în primele zile de școală și, deși ne-am obișnuit cu ideea că vacanța s-a terminat, ne aflăm într-o perioadă de adaptare. Unii copii au intrat în noul an școlar cu entuziasm, alții au lacrimi în ochi sau vin acasă irascibili. Aș vrea să vin cu trei strategii care știu sigur că ajută să facem primele săptămâni mai armonioase pentru toată familia.

1. Încercați în prima săptămână de școală să vă luați puțin timp liber sau să nu lucrați suplimentar acasă. Să fiți mai disponibili, să faceți timp special cu copiii voștri, pentru a îi ajuta să simtă că această conectare frumoasă pe care am avut-o împreună vara nu se risipește în vânt ca frunzele toamnei. Timpul special îi face să se simtă iubiți și speciali!

2. Începutul școlii reprezintă pentru mulți copii un trigger al temerii de separare, indiferent de vârsta copilului. Chiar dacă avem un adolescent de 15 ani, începutul școlii îi poate trezi la nivel inconștient acea teama mai veche de separare netrăită până la capăt, nespusă și nevindecată, teamă care poate cauza un comportament irascibil sau mai introvertit decât de obicei. Pentru copiii care încep grădinița, este bine să știm că această adaptare înseamnă mai presus de orice alte emoții, trăirea acestei frici de separare.

Știind aceste lucruri, ne ajută să ne pregătim emoțional și să anticipăm momentele lor de miorlăială, irascibilitate, retragere. Acest lucru presupune să îi ascultăm cum se plâng de noua profesoară, sau de faptul că toți copiii sunt răi la grădi. Plângeri care pot fi fondate sau pretexte pentru a plânge în brațele noastre, luminați de acceptarea și înțelegerea noastră.

Nu pot accentua destul cât e de important să avem noi grijă de noi în perioada aceasta și să povestim în ședințele noastre de terapie sau cu partenerul de listening cum a fost pentru noi începutul școlii sau al grădiniței. Mergând un pic înapoi în viața noastră, se vor lumina căile către înțelegerea copilului nostru.

3. Al treilea lucru pe care vi l-aș sugera este să nu îi copleșim pe copiii noștri cu

• cât de importantă și serioasă e școala
• cum responsabilitățile de școlar cresc exponențial față de cele de copil în vacanță
• trebuie să lase joaca deoparte până la vacanța intersemestrială.

Copilul este joacă. Între aceste două cuvinte, “copil” și “joacă”, stă semnul egal. A-i spune copilului că nu se mai poate juca este echivalent cu a-i cere să renunțe la sine. De aceea, va trebui să îi spunem că deși vor crește responsabilitățile și temele, noi vom avea grijă ca ei să aibă joacă în fiecare zi!

Să avem un an minunat!