Azi am făcut 15 minute de timp special cu Kimmy și ea și-a dorit să fug după ea. Pentru că abia venise de la grădi, unde nu am fost împreună, și-a dorit ca eu să o vreau și să nu reușesc să o prind! Cu alte cuvinte, a reversat realitatea – dacă în timpul zilei a avut momente când voia să fie cu noi, părinții iar noi nu eram, acum părintele este cel care vrea să fie cu ea și nu poate! Această reversare a realității pe care copiii o fac instinctiv, este incredibil de vindecătoare a temerii de separare și de dătătoare de putere. Nedându-mi șansa de a o ține în brațe și fugind de mine, Kimmy și-a recăpătat sentimentul de putere pe care copiii îl pierd de-a lungul zilei.

Iată mai jos un filmuleț cu ce a ieșit din jocul nostru. Priviți cât de fericită și competentă se simte că eu nu reușesc să o prind. Singură a descoperit că îmi scapă printre degete atunci când se lasă brusc în joc – tactică pe care i-am apreciat-o admirativ și pe care a continuat să o facă! A vrut să o filmez, ca să vadă cât de cool e! O să vedeți în flimuleț și un joc pe care îl știu din cartea psih. Lawrence J. Cohen, Rețete de Joc, care se numește “Nu te las să fugi niciodată”. Mulți părinți îl fac intuitiv, știind ce bucurie și putere simt copiii atunci când părinții se străduie din răsputeri să îi prindă și ei nu reușesc!

Vedeți ce joc simplu și plin de energie e? În mai puțin de 15 minute! Vă vine să credeți cât de vindecător este și cât de mult ajută această investiție în relația cu copiii? Mie nici acum nu îmi vine să cred, însă copiii ne arată în fiecare zi că limbajul lor favorit este….JOCUL!